Descrierea experientei:

Am murit în urma unei crize de astm.

Informații generale:

Genul:Femeie.

Data când s-a petrecut întâmplarea:4 Aprilie 2002.

Pe durata când se petrecea întâmplarea, avea loc vreun eveniment ce era legat de amenințarea vieții? Da. Boală.

Elemente LMV:

Cum considerați că a fost trăită experiența dvs:Pozitiv.

Există medicamente sau droguri care v-ar fi putut afecta experiența?Nu.

A fost experiența dvs. de visare în vreun fel?În timpul experienței și imediat după aceea aș fi spus că nu, acum după aproape un an de zile, mă întreb.

V-ați simțit separat de trupul fizic?Da. Am simțit că mă aflam în corpul meu de lumină, ca și cum aș fi privit o galaxie de energie pură, care pulsa. Eram extrem de entuziasmată să văd pe mine însămi în forma cea mai pură. Eram eu, corpul meu de lumină, în interiorul unei forme cristaline care se învârtea atât de repede încât părea că sunt într-o bulă aurie. Mă simțeam în totalitate în siguranță și mi se părea că totul este absolut normal. Corpul meu terestru pur și simplu nu era deloc prezent în imagine.

La ce punct pe parcusul întâmplării v-ați aflat la cel mai înalt nivel de conștiență sau atenție?În acel moment, am fost mai conștientă de mine însămi ca niciodată. Pe parcursul întregii călătorii am fost pe deplin lucidă și omniprezentă.

Vi s-a părut că timpul este accelerat?Totul părea să se întâmple deodată, de parcă timpul s-ar fi oprit. Mi s-a părut că sunt acolo în corpul de lumină o eternitate, în timpul de pe pământ nu am avut semne vitale timp de 40 de minute.

Vă rugăm să comparați auzul din timpul experienței cu auzul de dinainte de momentul experienței.Da. A fost ca un pocnet sau un "ton" intens, un fel de vibrație sonoră, și imediat după aceea am simțit că am intrat în corpul meu de lumină.

Ați fost conștient de alte lucruri ce se petreceau departe de dvs ca și cum ați fi avut o percepție extrasenzorială? Când am revenit, dar fără să fiu complet în corpul meu fizic, puteam citi gândurile paramedicilor. Acest lucru mi-a fost confirmat ulterior de dispeceră, care îmi este prietenă apropiată; ea mi-a povestit despre dialogul lor, și a fost în contact radio cu ei pe tot parcursul evenimentului.

Ați trecut printr-un tunel sau ceva asemănător?Da. A fost diferit de tot ce am citit în legătură cu experiențele în apropierea morții. Erau și alte corpuri de lumină în jurul meu, unele energii mai mari, altele mai mici și mai rapide, de diferite culori, unele asemănătoare cu mine. Era ca un vagon cosmic de întâmpinare, nu am fost nicio clipă singură, am avut în permanență alte lumini cu mine.

Ați întâlnit sau ați văzut alte ființe care au decedat sau care încă trăiesc pe Pământ?Da. Era foarte mult entuziasm, și părea că dansăm unii în jurul celorlalți în corpurile de lumină, mă simțeam profund conectată prin pulsația noastră, și eram conștientă de faptul că eram legată de tot prin această pulsație. Acum, privind înapoi, cred că aceasta e conceptul despre Dumnezeu, energia supremă. Nu pot spune că au existat rude, ghizi sau creaturi angelice, ci doar energii de lumină.

Ați văzut vreo lumină?Da. Dar înainte de a ajunge mai departe în cosmos, am simțit că trec printr-o energie luminoasă masivă, despre care cred acum că era Soarele nostru.

Vi s-a părut că ați intrat într-o lume altfel decât cea pământească?O lume mistică sau nepământeană.

Ce fel de emoții ați simțit în timpul experienței? Euforie pură, un sentiment foarte normal, de parcă aceasta ar fi fost adevărata mea esență. Bucurie imensă.

Vi s-a părut că înțelegeți totul dintr-o dată? Totul în legătură cu Universul. Am avut un sentiment de liber arbitru, dar la întoarcere, m-am întrebat de ce? Voiam să știu multe și să-mi amintesc; mi-a apărut imediat în minte, de îndată ce m-am gândit la întrebări, cum ar fi: "De ce suntem aici?" — Pentru a trăi o experiență terestră. Pentru a comunica; pe acest spectru al polarității aș putea spune la fel de bine "Te iubesc" sau "Te urăsc", totul este despre spectrul experienței. Planeta noastră Pământ trece printr-o schimbare energetică, la fel ca noi și toată viața de pe această planetă. Pământul are o structură cristalină în jurul său, asemănătoare cu cea în care am fost eu, învârtindu-se atât de repede încât pare a fi un glob auriu care o înconjoară, o lumină care o menține intactă. Au existat undulații sau "fierberi" majore în jurul zonei Orientului Mijlociu în principal, dar și în jurul Africii.

Faptul că pulsația este pretutindeni și totul este conectat la această pulsație. Că există o energie care nu dorește ca pulsația să continue; am simțit că acea energie vrea să schimbe visul (ca să zic așa). Că acesta este cel mai dificil lucru pe care sufletele noastre l-ar putea face vreodată: să aleagă să fie aici, în această realitate, că chiar prima noastră respirație este un miracol și ceva extrem de dificil. Suntem cu toții eroi pentru că suntem aici pe Pământ. Dacă toată lumea ar simți asta, ne-am încuraja unii pe alții, în loc să ne urâm sau să ne temem unii de alții. Nu ni s-a spus cât de magnifici suntem și cât de curajoși suntem. Cea mai apropiată doctrină religioasă ar fi Tao, dar toate religiile vorbesc în metafore, iar adevărul este prezent în fiecare, doar că este descris diferit. Nu suntem ceea ce părem a fi, suntem doar în "costume terestre", ca și cum ai merge la dulap și ți-ai alege o rochie. Acesta nu este niciodată sfârșitul experiențelor sufletului nostru; suntem ființe eterne conectate printr-o energie supremă – IUBIREA, totul este despre pulsație. În ceea ce privește energia care nu dorește ca pulsația să continue, nu mai știu de ce, când se simte atât de natural și conține atâta fericire, de ce ar vrea vreo energie să o schimbe. Ah, încă un lucru: erau tot felul de nave-mamă andocate în sistemul nostru solar care urmăreau planeta noastră. Nu am văzut niciodată extratereștri și nu am avut contact, doar am fost conștientă de prezența lor la întoarcere.

Ați avut experiența revederii tabloului vieții?Da, odată ajunsă dincolo de Soare, puteam vedea o stea îndepărtată și, dintr-un singur gând, eram într-o cu totul altă parte a spațiului, cu noi ființe energetice și un peisaj cosmic complet nou, cu alte culori. Era un sentiment de libertate. Cea mai apropiată reprezentare vizuală ar fi ca în filmul Contact, unde ea coboară în acea mașinărie pe care au construit-o și este proiectată în spațiu printr-o deformare a timpului.

Ați văzut scene din viitor? Scene din viitorul lumii. Există o schimbare energetică ce va avea loc în următorii zece-douăzeci de ani. Este un proces natural și se va întâmpla cu fiecare ființă vie, inclusiv cu planeta noastră Pământ, care este conștientă – ca și cum am urca o octavă, pentru a experimenta viața la o frecvență superioară. Prin propria noastră alegere suntem cu toții aici pentru a aduce această schimbare la următorul nivel.

V-ați lovit de vreun obiect fizic sau ați simțit o limită de care nu puteați trece? Nesigur. Nu am simțit nicio limită sau graniță; am călătorit prin ceea ce am perceput a fi un spațiu vast. Însă, la revenire, am observat câteva fire fine de argint care mă conectau la anumite persoane de aici: părinții mei, câțiva dintre cei mai apropiați prieteni și câțiva elevi de-ai mei. Așa că, bănuiesc că a existat totuși o atracție care m-a adus înapoi.

Ați ajuns la o graniță sau punct de unde nu mai era întoarcere?Da. Cât am fost acolo, am simțit că am avut liber arbitru absolut, și nu-mi doream deloc să mă întorc. Nu a fost o decizie, pur și simplu s-a întâmplat (spre marea mea surprindere). M-am întrebat apoi: "De ce?" Răspunsul a fost: "Pentru a comunica, pentru a împărtăși această experiență cu cei care vor să asculte." La început, când am revenit în corpul meu, am fost puțin iritată, dar acum mă simt onorată și accept acest lucru. Vreau să fiu martoră la această transformare și să-i ajut pe alții cât de mult pot, pentru a nu se teme de ea. Revenirea a fost ca și cum ai merge printr-o cadă plină cu Jell-O; energia de aici este foarte densă și foarte grea. De aceea, acum consider că este un miracol absolut faptul că suntem aici, că existăm. Tot ce creăm cu mâinile și cu gândul nostru este pur și simplu minunat.

Dumnezeu, Spiritualitatea și Religia:

Care a fost religia dvs înainte de experiență?Spirituală, nu religioasă.

Care este religia dvs acum?Spirituală, nu religioasă.

Ați avut orice modificări ale valorilor sau ale credinței ca urmare a experienței? Da. Foarte mari. Nu mă mai tem de moarte. Și nu-mi mai e frică să vorbesc deschis și să spun adevărul așa cum îl cunosc prin prisma acestei experiențe, fără să impun sau să predau de la un amvon. Dar, dacă oamenii vor să știe ce am trăit, le voi spune. Cred că de aceea m-am întors; am primit un cadou extraordinar. Preocuparea mea este ca nici ceilalți să nu se teamă, să-și ducă la îndeplinire "treaba sufletului", să facă ceea ce au venit să facă aici, și să nu fie paralizați de energiile negative.

Referitor la viața Pământeană, altele decât Religia:

Schimbări din viața dvs după experiență: Am rămas aproximativ la fel.

Ce schimbări au apărut în viața dvs după experiență?Mai multe oportunități de predare au apărut din senin, iar arta mea a căpătat o abordare mai profundă, mai sufletească, ocazii de exprimare manifestându-se și în acest domeniu. Am ajuns la o relație mai împlinitoare cu părinții și prietenii mei. Și, în curând, voi avea o casă nouă, de unde voi putea preda mai confortabil.

S-au schimbat legăturile dvs. cu oamenii ca rezultat al acestei experiențe?Sunt singură și am fost, în mare parte, îngrijorată că nu am o relație cu cineva. Acum simt că a fost necesar să am relații cu mulți oameni, așa că am renunțat la sentimentul că trebuie să am pe cineva alături pentru a mă simți normal. Îmi urmez mai mult intuiția; atunci când simt nevoia să sun sau să comunic, nu mai ezit. Meditez mai regulat și rostesc mai des rugăciuni de recunoștință. Arta mea s-a reorientat spre a atinge mai mult lucrul cu sufletul și spre a preda artă pentru toate vârstele, ajutându-i pe oameni să-și găsească centrul personal prin artă.

După experiența LMV:

A fost greu de exprimat în cuvinte această întâmplare? Nesigur. Realitatea în care am fost era atât de diferită de cea de aici și de acum: culorile erau altele, indescriptibile, iar tonurile sau sunetele le simțeam, mai degrabă decât să le aud. Am fost transportată în cosmos, nu doar în zona noastră cosmică, ci și în alte locuri aflate la ani-lumină distanță.

Ați observat vreun dar psihic, paranormal sau special pe care nu-l aveați înainte de întâmplare? Da. Chiar înainte ca trupul meu să moară, am avut o zi de empatie telepatică; puteam citi gândurile și emoțiile altora. Am crezut că sufăr o cădere nervoasă, iar apoi respirația mi-a devenit dificilă. Există un tipar în toate acestea: pe 11 septembrie 2001, am avut încă o criză de astm și am fost în spital când s-a dat la știri despre atacuri. A fost ciudat. În ziua de 4 aprilie 2002, duceam o prietenă la un spital din apropiere pentru o operație, iar criza de astm mi-a fost declanșată de faptul că am observat îngrijorările sau panica altora. De atunci, am avut doar crize ușoare, în special în ianuarie și februarie 2003. Acum mă concentrez pur și simplu să nu preiau aceste emoții și doar mă rog pentru cel mai benefic rezultat, mai degrabă decât pentru propria mea voință.

Există părți din experiență care au o semnificație importantă pentru dvs?Cea mai bună parte este că acum știu cine sunt cu adevărat. Sunt energie pură de lumină și fac parte din tot; nu există diviziuni. Cea mai rea parte este că nu știu ce să fac cu aceste informații și cum să le folosesc. Ce se întâmplă dacă am un alt atac în timpul unei crize și nu ajut, ci sunt ajutată? Îmi doresc foarte mult să mă întorc în corpul de lumină, dar știu că voi fi acolo din nou, în cele din urmă, și doar acea pulsație știe când se va întâmpla asta. Am venit aici să-mi aduc contribuția, și nu voi da înapoi de la asta.

Ați împărtășit cu alții experiența avută? Da. Cu cei mai apropiați prieteni ai mei, și cu alții care vor să afle. Elevii mei, care erau adolescenți la momentul respectiv au fost uluiți și recunoscători, am devenit foarte apropiați și am văzut cum sentimentul lor de deznădejde a scăzut. Cred că pe ei, și unii mi-au spus-o direct, i-a ajutat să se teamă mai puțin atât de viață, cât și de moarte. Ah, asistentele, cât am fost în spital, au stat toate pe pat și au ascultat cu mare atenție.

Vi s-a mai întâmplat să aveți acest fel de experiență în orice moment al vieții?Nu.

Mai este ceva ce doriti sa adăugați despre experiența dvs?Am abordat deja multe aspecte.

Vă rugăm să faceți orice propuneri în privința acestui chestionar. Ce întrebări ar mai trebui incluse aici ca să vă ajute să comunicați mai bine experiența dvs.?Cred că adresați întrebările potrivite, și acestea sunt clare și concise.