Descrierea experientei:

Eram într-o clinică de urgență, unde mi se administra o linie venoasă periferică (Picc Line). Linia a fost introdusă, iar asistenta a plecat la radiologie pentru a confirma poziționarea acesteia. Tocmai mă întorsesem de la radiografie și i-am spus tehnicianului că amețesc și că nu mă simt bine. Nu era nimeni în salon când am început să intru în șoc, pentru că eram alergică la linia PICC, care era făcută din latex.

Am amețit foarte tare și a trebuit să mă întind pe masa de examinare. Am început să mă simt slăbită, și mi-era greu să formulez cuvinte. Auzeam pe toată lumea în jurul meu, încercând diferite proceduri pentru a mă resuscita. Mi-am dat seama că nu sunt în corp, păream să mă aflu într-o dimensiune paralelă cu a noastră.

Ajunsă în acest univers paralel, eram într-un loc diferit și puteam să observ limbajul personalului medical care încerca în diferite moduri să mă facă să reacționez aici.

Eram într-un loc cu lumină nelimitată. Nu existau granițe. Acea lumină era albă și atotcuprinzătoare. Corpul mi-a fost absorbit în lumină. Am simțit că sunt înconjurată de oameni. Pe unii îi cunoșteam, pe alții nu. O voce necunoscută îmi vorbea. Pe măsură ce-mi vorbea, am simțit că nu mai am corp și că sufletul meu este acolo. Am simțit cea mai serenă stare de mulțumire pe care am avut-o vreodată în viață. Eu trăiesc cu dureri constante în corp. Nu îmi simțeam corpul deloc. Nu aveam nicio durere.

Vocea m-a întrebat dacă vreau să rămân acolo. Am spus că da, pentru că era cel mai liniștitor loc pe care-l văzusem. Mai multe voci mi-au urat bun venit acolo. Apoi l-am auzit pe tatăl meu decedat care m-a întrebat dacă am făcut tot ce mi-am propus acolo unde îmi era corpul. M-am gândit la întrebarea lui. Mi-am dat seama că dacă aș răspunde afirmativ, aș rămâne blocată acolo. De asemenea mi-am dat seama că locul în care ne aflam era un fel de treaptă către ceva mult mai măreț. Toți mi-au spus că ar vrea să rămân.

În acel moment l-am auzit pe soțul meu care îmi striga numele. Îmi tot repeta numele, și-mi cerea să mă trezesc. L-am ignorat pentru că în sfârșit ajunsesem undeva unde nu mai simțeam durere; unde simțeam atâta Bucurie și mulțumire, încât nu voiam să mă întorc.

Apoi vocea tatălui meu mi-a spus că trebuie să iau o decizie. Am început să-mi caut prin gânduri de ce ar trebui să rămân aici, și de ce ar trebui să mă întorc pe Pământ. L-am auzit pe tata spunând că mai am multe de făcut cu familia mea. Dintr-o dată mi-am dat seama că nu vreau să rămân acolo.

Am încercat să mă îndepărtez de acest univers cald, cu lumină albă, unde orice durere dispăruse, și valuri de mulțumire și iubire mă învăluiau din toate părțile.

I-am spus tatălui meu că vreau să mă întorc. În acel moment am fost înapoi pe masa de examinare, îl auzeam pe soțul meu care mă ruga să mă trezesc. M-am chinuit să-mi revin. Atunci am realizat că celălalt univers nu voia să plec, și a început o luptă între acel univers și vocea soțului meu care mă striga. Repetam mereu: „Vreau să mă întorc”, în timp ce simțeam cum ceilalți îmi spuneau: „Vrem să rămâi.” Această luptă a părut că durează mult, însă nu aveam nicio percepție a timpului.

M-am întors în corp cu un zgomot puternic, ca și cum aș fi fost aruncată înapoi în mine însămi. Imediat am început să vomit cantități mari de mucus. Mai târziu, mi s-a spus că am eliminat cel puțin un litru de mucus din corp.

M-am trezit din lupta letargică, am reînceput să simt durerea, și am înțeles imediat ce alegere am făcut.

Echipa medicală era atât de fericită că mi-am revenit, încât nimeni nu m-a întrebat nimic. Apoi am fost dusă cu ambulanța la spital, la douăzeci de minute de clinică.

Pe drum mă gândeam la locul cu lumină albă, și dintr-o dată m-am întors acolo. Din nou am simțit căldura atotcuprinzătoare și mulțumirea pe care nu o simțisem niciodată în trup. M-am zbătut să-mi revin, și din nou am fost trântită în corp, la timp cât să văd echipa de pe ambulanță cu paletele de resuscitare pregătite. Se pregăteau să mă resusciteze cu defibrilatorul.

În camera de Urgențe mi-au administrat sedative pentru că mă zbăteam pe masă. Eu nu-mi amintesc nimic din camera de urgențe.

Mai târziu i-am povestit soțului meu ce mi s-a întâmplat, și i-am cerut să-mi spună și din perspectiva lui ce s-a întâmplat. I-am spus că au fost momente când nu am fost în corp. El a tras concluzia că dacă nu ar fi fost acolo să-mi strige numele și să-mi ceară să mă întorc, aș fi murit.

Mi-am dat seama că este adevărat. Aș fi rămas bucuroasă în lumina albă ce-mi umplea corpul de energie caldă, acolo unde nu există durere, doar iubire și mulțumire.

Informații generale:

Genul: Femeie.

Data când s-a petrecut întâmplarea: 06.11.2002

Pe durata când se petrecea întâmplarea, avea loc vreun eveniment ce era legat de amenințarea vieții? Da. Operație. Reacție alergică. Mi se punea o linie venoasă periferică (Picc Line) pentru administrarea antibioticelor acasă, era o procedură standard. Echipa de la clinică nu știa ce se întâmplă cu mine. Soțul meu era acolo și a trebuit să le spună ce să facă.

Elemente LMV:

Cum considerați că a fost trăită experiența dvs: Pozitiv.

Există medicamente sau droguri care v-ar fi putut afecta experiența? Nu. Reacție alergică la latex, șoc anafilactic.

A fost experiența dvs. de visare în vreun fel? Nu, nu a fost un vis. Părea că sunt într-un univers paralel de unde puteam să văd tot ce se petrece în camera în care era corpul meu, dar camera în care era sufletul meu era învăluită în lumină albă și căldură.

V-ați simțit separat de trupul fizic? Da. Corpul mi-a rămas în acea cameră. Sufletul îmi era într-un alt loc și vorbea cu oameni despre care știam că sunt morți.

La ce punct pe parcusul întâmplării v-ați aflat la cel mai înalt nivel de conștiență sau atenție? Simțeam totul. Nu îmi simțeam corpul. Puteam să iau decizii și să ascult întrebări la care să reflectez și apoi să răspund.

Vi s-a părut că timpul este accelerat? Totul părea să se întâmple deodată, de parcă timpul s-ar fi oprit. Acolo unde era corpul meu, timpul se derula mai rapid. În celălalt univers nu exista senzația de urgență a timpului.

Vă rugăm să comparați auzul din timpul experienței cu auzul de dinainte de momentul experienței. Nu.

Ați fost conștient de alte lucruri ce se petreceau departe de dvs ca si cum ați fi avut o percepție extrasenzorială? Este ceva ce trebuie să fac. Acest loc îmi cerea să duc la bun sfârșit o misiune. Simțeam că trebuie să ajut pe cineva care va avea un impact mare asupra vieții mele. Nu știu cine este acea persoană. Am un sentiment foarte puternic că trebuie să ajut pe oricine îmi cere ajutorul. Am simțit că, odată ce voi termina această misiune, mă voi întoarce într-un loc superior cu mulțumire și liniște, locul în care am fost.

Ați trecut printr-un tunel sau ceva asemănător? Da. A părut că sar din corpul meu într-o zonă în care nu existau granițe sau limite.

Ați întâlnit sau văzut alte ființe care au decedat sau care încă trăiesc pe Pământ? Da. Știam că toți sunt morți. Am primit aceste informații direct în gândurile mele. Tatăl meu mi-a adresat o întrebare. Îmi amintesc că nu i-am răspuns direct la întrebare. M-am gândit la un răspuns, și am simțit că toată lumea de acolo știa ce încerc să le transmit. Comunicam telepatic, prin unde mentale.

Ați văzut vreo lumină? Da. Lumina albă m-a înconjurat. Erau lumini albe individuale pentru toți cei care erau acolo cu mine. Fiecare dintre noi avea propria sa lumină. Lumina părea să te înconjoare ca un fel de senzație, nu ca o formă fizică așa cum o știm noi pe pământ. Lumina albă era un sentiment de căldură și mulțumire.

Vi s-a părut că ați intrat într-o lume altfel decât cea pământească? O lume mistică sau nepământeană.

Vi s-a părut că înțelegeți totul dintr-o dată? Totul în legătură cu Universul. Știam că acela este un loc de trecere spre un alt loc mai bun al luminii albe. Pentru a avansa la un nivel superior al mulțumirii pure, trebuia mai întâi să îndeplinesc o sarcină pe pământ. Trebuia să mă întorc pe Pământ și să ajut pe cineva. După ce voi fi făcut asta, îmi voi fi îndeplinit misiunea pentru care am fost trimisă pe Pământ.

Ați avut experiența revederii tabloului vieții? După experiența inițială, am fost dusă cu ambulanța la spital. Mă gândeam la ce s-a întâmplat, la lumina albă în special, la căldura și fericirea de a nu simți nicio durere. Imediat ce m-am gândit la asta, m-am întors acolo de parcă nici nu aș fi plecat. Nu am auzit nicio voce, doar Bucurie pură.

Mi-am dat seama că acel loc nu este o destinație finală. Aveam senzația că acei oameni nu își îndepliniseră o misiune care i-ar fi dus într-un loc mai înalt. Am știut că dacă rămân acolo, nu mă mai întorc în corp. Puteam vedea consecințele plecării mele, durerea cauzată familiei mele. Știam că mă întorc cu un scop. Aveam de îndeplinit o sarcină, dar nu știam despre ce este vorba. Știam că după ce voi fi îndeplinit misiunea respectivă, universul se va schimba corelat cu greutatea împlinirii respective. Mi-am dat seama că e posibil să nu aflu niciodată ce am de făcut pentru a-mi duce la îndeplinire misiunea.

Știu că nu-mi va fi teamă de moarte. Știu că partea cealaltă este formată dintr-o formă de mulțumire. Știu că există straturi ale universului, și că eu am fost într-un asemenea loc. Un loc orientat spre îndeplinirea unei sarcini. Știu că am o misiune, ceva ce trebuie să fac pentru a ajuta pe cineva.

Ați văzut scene din viitor? Scene din viitorul lumii. Știam că trebuie să mă întorc în corp. Trebuie să ajut pe cineva. Că persoana pe care o voi ajuta urmează să facă ceva măreț, ceva ce va schimba universul într-o ordine lipsită de haos.

V-ați lovit de vreun obiect fizic sau ați simțit o limită de care nu puteați trece? Da. Lumina albă se întindea cât vedeai cu ochii. Nu exista o structură fizică, nici măcar a trupurilor. Acel loc era unul al proceselor mentale pure. Știam că dacă voi rămâne în acel loc, esența mea va căuta constant lucrul pe care nu l-am făcut pe Pământ. Știam că trebuie să plec din acel loc pentru a-mi îndeplini misiunea.

Ati ajuns la o graniță sau punct de unde nu mai era întoarcere? Da. Știam că duc o luptă cu oamenii de acolo, pentru a mă întoarce în corp. La început lupta a fost grea, pentru că ei nu voiau ca eu să plec de acolo. Auzeam vocea soțului meu care-mi cerea să mă trezesc. Am știut că trebuie să mă întorc în corp și să vorbesc cu soțul meu. S-a dus o luptă, o tensiune între două forțe opuse. Îmi amintesc că i-am spus soțului meu că oamenii de acolo nu vor să mă lase să plec.

Dumnezeu, Spiritualitatea și Religia:

Care a fost religia dvs înainte de experiență? Budistă.

Care este religia dvs acum? Budistă.

Ați avut orice modificări ale valorilor sau ale credinței ca urmare a experienței? Da. Cu toții am auzit despre experiențele în apropierea morții de la alte persoane. Ezităm să ne povestim experiențele, pentru că simțim că nu vom fi crezuți. Am senzația că cineva din credința creștină nu ar crede că există un asemenea loc.

Povestesc această experiență doar celor care cred în reîncarnare, pentru că aceasta este forța pe care o vor simți când trec dincolo. Eu știu că atunci când voi muri, voi ajunge într-un loc cu mulțumire și Bucurie.

Referitor la viata Pământeană, altele decât Religia:

Schimbări din viața dvs după experiență: Evoluție.

Ce schimbări au apărut în viața dvs după experiență? Bucuria pe care o simt că, de fiecare dată când ajut pe cineva, merg mai departe cu un sentiment de mulțumire pentru că am îndeplinit o sarcină pe Pământ. Nu refuz niciodată să ofer ajutor prietenilor și oamenilor în general. Am devenit conștientă că timpul nostru pe Pământ este scurt.

S-au schimbat legăturile dvs. cu oamenii ca rezultat al acestei experiențe? Pot vorbi cu alții care cred că un astfel de loc există. Nu am vorbit cu nimeni altcineva care să fi trăit această experiență. Aș vrea să strig tuturor celor pe care îi cunosc să nu-și irosească timpul pe Pământ cu lucruri mărunte, cum ar fi grijile, ci să ajute cât mai mult posibil. Să se concentreze pe a-și găsi fericirea prin ajutorul oferit celorlalți.

După Experiența LMV:

A fost greu de exprimat în cuvinte această întâmplare? Nu.

Ați observat vreun dar psihic, paranormal sau special pe care nu-l aveați înainte de întâmplare? Da. Am abilitatea de a simți energia unei persoane, identificând ce fel de energie transmite celorlalți. Am capacitatea de a spune oricui, folosindu-mă de o bijuterie pe care o poartă frecvent, istoria emoțională a acelui obiect. Am abilitatea de a folosi „Lumina Albă” pentru a mă curăța și a mă umple de energie pozitivă. Acum știu că pot căuta energia acestui univers paralel și să văd dacă s-a înclinat sau s-a schimbat. Există pericolul ca acest loc să se transforme în ceva nu tocmai confortabil.

Există părți din experiență care au o semnificație importantă pentru dvs? Cea mai rea parte a experienței este înțelegerea faptului că mi-am părăsit corpul și am fost într-un alt loc. Că oamenii de acolo au tras de mine ca să rămân acolo. Cea mai frumoasă parte a experienței este că am aflat că după moarte voi avea parte de Bucurie și mulțumire pură.

Ați împărtășit cu alții experiența avută? Da. Unii dintre ei au crezut că există un loc în care ajungem după ce murim. Cei mai mulți creștini cred într-un loc fizic în care ajunge esența fiecăruia. Nu prea vorbesc cu alții despre asta. Nu știu dacă mă vor crede, și oricum nu-mi pasă. Dacă le este menit să afle de existența acelui loc, cu siguranță vor afla la momentul potrivit.

Vi s-a mai întâmplat să aveți acest fel de experiență în orice alt moment al vieții? Da. Pot medita folosind puterea ”Luminii” ca să-mi curăț corpul de senzații negative. Pot să mă eliberez de gândurile negative și să intru într-o stare de Bucurie pură. Pot căuta acest loc prin lumină pentru a vedea dacă mai există, dar nu pot pătrunde în interiorul lui.

Mai este ceva ce doriti să adăugați despre experiența dvs? Fiind Budistă, eu cred în reîncarnare. După această experiență în apropierea morții, mi-am dat seama că există mai multe planuri după moarte. Că e important să îndeplinești cât mai multe misiuni care să-i ajute pe ceilalți în timpul vieții pe Pământ. Dacă trăiești o viață fără scop sau irosită, vei continua să te întorci aici, învățând din nou motivul pentru care ai venit.

Vă rugăm să faceți orice propuneri în privința acestui chestionar. Ce întrebări ar mai trebui incluse aici ca să vă ajute să comunicați mai bine experiența dvs.? Ai căutat alți oameni care să fi avut experiențe similare cu a ta? Ai încercat să găsești cărți care să explice ce ți s-a întâmplat?