Descrierea experientei:

Aveam nouă ani când s-a petrecut, în timpul unei ore de sport afară. Cu toții purtam câte un tricou și pantaloni lungi. De asta am impresia că s-a întâmplat prin luna mai. Profesorul de sport a pregătit un traseu cu obstacole folosind bara de cățărat, leagănele și toboganul. Am căzut de pe un tobogan de aproximativ 2,5 metri, mi-am rupt splina și mi-am fracturat câteva coaste pe partea stângă. În momentul în care am atins solul, am fost lovit atât de tare încât am leșinat. Sora mea, care era acolo când s-a întâmplat, le-a spus mamei și tatălui meu că am fost inconștient timp de zece - cincisprezece minute. Îmi amintesc că i-am văzut pe profesorul de sport și pe sora mea încercând să vorbească cu mine. Parcă îmi vorbeau în interiorul capului, nu-i auzeam cu urechile, așa cum e când ai o conversație normală, părea că-mi vorbesc direct în minte. Este greu de explicat, e ca vocea aceea cu care vorbești când te gândești la ce să scrii, ca un simț al tău.

După ce m-am uitat la sora mea și la profesorul de sport, m-am văzut ieșind din corp și plutind spre cer, vedeam asta, dar nu simțeam. Îi vedeam pe ceilalți colegi în linie, majoritatea râdeau. Eu continuam să plutesc tot mai sus, era ca și cum aș fi fost într-un avion sau o rachetă. Totul devenea din ce în ce mai mic. Eram speriat. Am trecut prin nori și am continuat să urc până când am ieșit din nori și am ajuns într-o zonă în care începea să se întunece. Am continuat să urc până când am început să aud cântece și muzică plină de bucurie. Nu după mult timp, am văzut o luminiță albă în fața mea. Am început să plutesc spre această lumină, care devenea tot mai strălucitoare și mai mare. Cu cât mă apropiam mai mult de lumină, am început să disting o voce — o voce pe care nu o mai auzisem niciodată până atunci; era puternică, dar în același timp blândă. Lumina strălucitoare îmi dădea senzația că mă îndrept spre soare. În acel moment m-am oprit. Era ca și cum m-aș fi aflat la fundul unei fântâni, privind în sus spre deschizătura de deasupra și întrebându-mă ce se află dincolo de această gaură întunecată. Apoi a apărut o siluetă — părea un bărbat înalt, îmbrăcat într-o robă lungă, cu păr lung până la umeri, mustață și barbă lungă. S-a aplecat și și-a întins mâna ca să mă ajute să ies din acea gaură întunecată. În timp ce își întindea mâna, a spus: ”Vino, urmează-mă.” Fiind speriat și amintindu-mi ce mi-au spus părinții despre faptul că nu trebuie să merg cu străini, i-am spus: ”Nu știu cine ești, așa că nu”.

El mi-a spus: ”Eu sunt Alfa și Omega, începutul și sfârșitul”. În acel moment, vedeam siluete umane, umbre de oameni care cântau și râdeau, adunându-se în jurul deschizăturii acelei gropi întunecate în care mă aflam, spunând: ”Hai, o să-ți placă aici”. I-am spus acelei siluete întunecate, care părea să fie purtătorul de cuvânt sau conducătorul acestui grup fericit: ”Pare distractiv și se vede că vă simțiți bine, dar tot nu știu cine ești”. El mi-a spus: ”Ba da, știi. Nu m-ai întâlnit niciodată, dar eu îți cunosc familia, și mai sunt și alții din familia ta care ar vrea să te vadă și care vă cunosc bine pe tine și pe ai tăi”. În acel moment, au început să apară tot mai mulți oameni, spunându-mi numele lor și asigurându-mă că acea lumină strălucitoare este un loc frumos. ”Vei fi mereu fericit și sănătos”, mi-au spus.

Când au spus asta, mi-am amintit ce am învățat la școalade duminică despre cum este în Rai. Silueta înaltă care apăruse la început mi-a spus din nou același lucru: ”Vino, urmează-mă”. I-am răspuns: ”Sunt prea tânăr ca să mor, familia mea ar suferi. Nu poate fi timpul meu”. El mi-a spus că lucrurile pe care le port în inimă, cele în care cred cu adevărat, se vor separa și nu vom mai fi una. Mi-a vorbit despre lucruri care se vor întâmpla în viața mea până când voi reveni din nou aici, unde mă aflam acum. I-am spus totuși că aș dori să rămân cu familia mea.

În acel moment eram foarte speriat, aveam doar nouă ani și tot ce-mi doream era să fiu în siguranță, acasă, alături de familia mea. Când i-am spus „nu” pentru a treia oară, el a părut puțin supărat, pentru că deodată s-a făcut întuneric. O voce furioasă și mâniosă, care mă speria și mai tare, a început să râdă și să confirme ceea ce îmi spusese cealaltă voce despre lucrurile care se vor întâmpla când mă voi întoarce acasă. Mi-a arătat, de asemenea, evenimentele care conduc către acele întâmplări. Era ca și cum aș fi vizionat un film despre viața mea, din momentul în care eram atunci, până în clipa când mă voi întoarce în acea groapă întunecată, sau fântână, cu lumina strălucitoare. După ce am urmărit ceea ce eu numesc un film despre viața mea, m-am trezit din ceea ce credeam că e un vis, un somn din care te trezești; nu știam unde eram sau cine era în jurul meu. Încă speriat de ceea ce credeam că a fost un coșmar sau un vis urât, am văzut că mama și tata stăteau lângă mine, eram în spital.

M-am bucurat atât de mult să îi văd, încât am început să plâng; și ei s-au bucurat foarte tare. M-au îmbrățișat înainte să mă ducă în sala de operație și m-au asigurat că totul va fi bine. Asta e tot ce-mi amintesc din acea perioadă. În timp ce eram operat, am avut o altă experiență, de data aceasta puțin diferită față de prima pe care am descris-o — de data asta am văzut momente teribile din viitor, evenimente atât din țara mea, cât și din alte țări. Ambele experiențe mi-au arătat evenimente care se corelau între ele, în paralel cu momentele importante din viața mea.

Informații generale:

Genul: Bărbat

Data când s-a petrecut întâmplarea: 12.05.1969

Pe durata când se petrecea întâmplarea, avea loc vreun eveniment ce era legat de amenințarea vieții? Da. Accident. Mai aveam două minute de trăit.

Elemente LMV:

Cum considerați că a fost trăită experiența dvs: Amestecat.

Există medicamente sau droguri care v-ar fi putut afecta experiența? Nu.

A fost experiența dvs. de visare în vreun fel? Nu, simțeam tot ce se întâmplă, a fost ca în jocurile moderne de realitate virtuală, în care simți că faci parte din joc, totul era foarte autentic.

V-ați simțit separat de trupul fizic? Da. Părea că trupul meu a rămas pe pământ, iar mintea și simțurile mele au plecat din corp.

La ce punct pe parcusul experienței v-ați aflat la cel mai înalt nivel de conștiență sau atenție? Am fost lucid și perfect conștient de tot ce se petrecea în jurul meu.

Vi s-a părut că timpul este accelerat? Totul părea să se întâmple deodată, de parcă timpul s-ar fi oprit. Nu pot spune că timpul a fost accelerat, mai degrabă simțeam că nu există timp. Era ca și cum trăiam de la nouă ani până în momentul în care am murit, pluteam sus și ajungeam în locuri diferite — unele întunecate, altele luminoase. Păreau două lumi complet diferite, fără legătură între ele. Timpul nu mai conta, iar toate evenimentele care urmau să se întâmple mi se derulau în fața ochilor și păreau că durează o veșnicie. Totuși, în realitate, totul s-a petrecut foarte repede.

Vă rugăm să comparați auzul din timpul experienței cu auzul de dinainte de momentul experienței. Doar sunete cu care te poți conecta, cum ar fi cântatul, râsul, sunete care declanșează un răspuns normal — la care ai reacționa în mod normal.

Ați fost conștient de alte lucruri ce se petreceau departe de dvs ca și cum ați fi avut o percepție extrasenzorială? Unul dintre numeroasele exemple, care poate fi confirmat chiar de cineva din afara familiei mele — a doua mea fostă soție. Când silueta înaltă mi-a spus și mi-a arătat ce avea să mi se întâmple, mi-a spus că mă voi căsători de trei ori. Căsătoria cu prima mea soție va dura doar un an, după un an lung de abuzuri asupra mea, lucru pe care sora mea cea mare îl poate confirma, pentru că i-am povestit. Într-adevăr, căsătoria a durat doar un an, iar eu am fost abuzat. A turnat ceai fierbinte pe mine când eram în duș, iar altă dată mi-a aruncat ouă fierbinți și bacon pe spate pentru că le arsese. Acestea sunt doar câteva dintre incidente.

Mi-a spus că voi avea trei copii cu a doua mea soție, că vom locui într-un apartament, iar apoi ne vom muta într-o casă. Că vom divorța după ce îmi voi pierde locul de muncă, mama mea va avea probleme cu inima, iar tatăl meu va muri. M-am căsătorit a doua oară înainte să ne mutăm în apartament; chiar înainte să ne căsătorim, i-am spus viitoarei mele soții ce avea să se întâmple după căsătorie. La momentul respectiv, nu m-a crezut. Am încercat să-i explic de ce nu voiam să mă căsătoresc — pentru că, din experiențele trecute care s-au adeverit, nu voiam să mai trec prin experiența altor respingeri, pentru că nu-mi doream ca previziunile să se împlinească. Totuși, am decis să mă căsătoresc; soția mea și tatăl ei au căutat un loc în care să ne mutăm. Când s-au întors, soția mea a vrut să mă testeze pentru că îi spusesem că vom locui într-un apartament, și abia apoi într-o casă. M-a pus să desenez apartamentul pe care îl văzusem în viziunea mea și să-l compar cu apartamentul în care urma să ne mutăm. Ei s-au ocupat de închirierea apartamentului, deci eu nu îl văzusem, nu știam unde se află, ca să pot desena ceva după realitate. Am desenat și am descris unde se afla fiecare lucru în apartament: scările, fereastra din tavan și zona de deasupra patului din dormitorul matrimonial. Totul s-a potrivit perfect, ca la carte.

Avem trei copii. I-am spus fostei mele soții toate aceste lucruri înainte să decidă să avem copii. I-am spus și genul copiilor, și chiar cum urmau să arate. Silueta înaltă mi-a spus și mi-a arătat exact aceleași lucruri pe care i le-am descris soției mele la vremea respectivă. I-am spus că vom avea două fete și un băiat. Cei doi mai mici vor semăna între ei ca gemenii. Și chiar așa este — fiul meu are aceeași înălțime și greutate ca și fiica mea mai mică. Mi-a spus și când urma să ne despărțim. Am pierdut locul de muncă din cauza unor disponibilizări. După aproximativ o lună, mama mea a fost operată pe cord pentru un bypass, iar după aproximativ trei luni, tatăl meu a murit. La o lună după aceea, divorțul nostru a fost finalizat. Toate acestea s-au întâmplat în același an.

Silueta mi-a spus că a doua mea fostă soție va întâlni pe cineva foarte înalt imediat după ce ne vom despărți. La început lucrurile vor merge bine, dar apoi vor apărea probleme de comunicare care vor duce la despărțirea lor. Așa s-a întâmplat. Ea a cunoscut pe cineva înalt de peste doi metri (aproximativ 2,06 metri), iar relația s-a terminat pentru că nu reușeau să se sincronizeze, sau poate din alte motive. Bărbatul i-a dat întâlnire, dar a renunțat în ultimul moment, a inventat o scuză. Așa că ea a pus capăt relației. Cei doi nu mai sunt împreună. Fosta mea soție are întrebări despre viitor, dar mă tem să-i spun totul.

Ați trecut printr-un tunel sau ceva asemănător? Da. Când am trecut de nori și s-a făcut întuneric, la început mi s-a părut că sunt într-o fântână adâncă, apoi a început să semene cu un tunel, așa făcea lumina să pară că e.

Ați întâlnit sau ați văzut alte ființe care au decedat sau care încă trăiesc pe Pământ? Da. Am văzut o siluetă înaltă, întunecată, stând în mijlocul unei lumini puternice, întinzându-mi mâna. Apoi am văzut alte siluete mai mici, ca niște umbre, apropiindu-se și stând în jurul a ceea ce părea a fi gura unei fântâni. La început nu i-am recunoscut, dar ei mă cunoșteau pe mine și pe familia mea. Au spus că sunt rude și că își doresc să merg cu ei, în afara acestei gropi.

Ați văzut vreo lumină? Da. La început, lumina era mică, ca aceea de la o lanternă de buzunar, apoi a crescut treptat până a ajuns de dimensiunea unui cerc foarte mare — asemănător cu cele pe care le vezi la televizor, când un tren intră într-un tunel și pare că urmează să iasă chiar spre tine, chiar înainte să te lovească, iar camera se îndepărtează brusc.

Vi s-a părut că ați intrat într-o lume altfel decât cea pământească? O lume mistică sau nepământeană.

Vi s-a părut că înțelegeți totul dintr-o dată? Nu.

Ați avut experiența revederii tabloului vieții? Am aflat mai târziu, după acea experiență, de la mama și tata — pe la vârsta de douăzeci și unu de ani, când am avut curajul să le povestesc ce mi s-a întâmplat. Mi-a fost teamă că vor crede că sunt nebun sau ceva de genul acesta. Dar l-am întrebat pe tata cum îl chema pe bunicul meu, pentru că nu am apucat să-l cunosc — a murit înainte să mă nasc. Mi-a spus, dar acum nu-mi mai amintesc numele, însă era același cu cel al siluetei care vorbea cu mine și mă chema să merg cu ei. Am aflat că toate persoanele care îmi vorbeau erau rude de-ale mele care muriseră înainte să mă nasc și pe care nu aveam cum să le cunosc sau să știu cum arătau. Părinții mei au fost surprinși când am început să le spun numele celor cu care vorbisem și să le descriu înfățișarea lor. Mi-au dat chiar și indicii, ca niște semne, de parcă îmi spuneau ceva ce m-ar fi putut ajuta să-i recunosc — doar că eu nu îi cunoșteam atunci și nu știam ce li se întâmplase. Când le-am spus mamei și tatălui meu despre acele indicii, au început să plângă și mi-au spus să nu le repet niciodată mătușilor și unchilor mei. Eu cred că, după ce murim, mergem în Rai sau într-un alt loc asemănător.

Ați văzut scene din viitor? Scene din viitorul lumii. La început nu m-am gândit deloc la ele, le-am uitat cu totul. Doar atunci când lucrurile urmau să se întâmple începeam să am vise legate de ele — vise din care mă trezeam transpirat și tremurând. Și acum le am — visele, frisoanele, transpirația. Nu pot dormi noaptea. Sunt mereu îngrijorat de ce urmează, și mă tot întreb cum aș putea rupe lanțul acestor evenimente, dar nu pot. Se întâmplă oricum. Tot ce mi s-a spus când aveam nouă ani despre ce va urma, s-a întâmplat, chiar și lucruri pe care le uitasem complet. Iar când uit, simt fiori reci care-mi străbat tot corpul. Devin extrem de obosit, ca și cum nu mă pot concentra deloc, cad brusc într-un somn adânc și atunci îmi amintesc — sau mi se arată din nou — ce urmează să se întâmple. De obicei, se întâmplă la o săptămână, uneori la o lună după aceea.

V-ați lovit de vreun obiect fizic sau ați simțit o limită de care nu puteați trece? Da. Ceea ce eu numesc fântână adâncă sau marginea unei prăpăstii - era un loc din care aveam nevoie de ajutor ca să ies sau să fiu tras în sus. Nu, nu am trecut dincolo și nici nu am ieșit din acea fântână. Aveam un sentiment puternic că acela urma să fie locul meu final. Că voi muri și că acolo mă îndreptam — sau acolo aveam să rămân. Eram îngrozit, speriat. Tot ce îmi doream era să fiu cu familia mea.

Ați ajuns la o graniță sau punct de unde nu mai era întoarcere? Da. M-am simțit la fel ca atunci când i-am spus primei siluete: ”Nu vreau să te urmez”. Era ca și cum i-aș fi spus unui străin că nu vreau să merg cu el — din punct de vedere emoțional, exact așa mă simțeam.

Dumnezeu, Spiritualitatea și Religia:

Care a fost religia dvs înainte de experiență? Nesigur. LUTHERAN, PUTEAM RECITA DIN BIBLIE, ȘI O ÎNȚELEGEAM.

Care este religia dvs acum? NU SUNT SIGUR, DAR DUPĂ ACCIDENT SIMT CĂ, TREPTAT, MĂ ÎNDEPĂRTEZ DE BIBLIE. ÎNCĂ CRED, DAR NU MAI POT SĂ-MI AMINTESC NICIUN VERSET.

Ați avut orice modificări ale valorilor sau ale credinței ca urmare a experienței? Da. Îmi amintesc câte ceva din copilărie. Eram fericit și lipsit de griji. Pe măsură ce a trecut timpul, am devenit exact opusul — speriat, neliniștit, dorindu-mi să schimb tot ce se întâmplă în viața mea. Știind că nu pot și că trebuie să accept ceea ce urmează, mai ales că tot ce a fost prezis s-a împlinit deja, iar ceea ce urmează mi-a schimbat viața complet.

Referitor la viața Pământeană, altele decât Religia:

Schimbări din viața dvs după experiență: Evoluție.

Ce schimbări au apărut în viața dvs după experiență? De la fericire am ajuns la depresie cronică.

S-au schimbat legăturile dvs. cu oamenii ca rezultat al acestei experiențe? Mi s-a spus că mă voi căsători de trei ori, și că voi divorța de două ori. A treia oară voi întâlni pe cineva cu părul brunet, care are un fiu. Privind înapoi la toate fetele cu care am ieșit în tinerețe și neștiind la vremea respectivă — până când fratele meu mi-a evidențiat în glumă — mi-am dat seama că toate fetele cu care am fost aveau părul închis la culoare.

Experiența mi-a arătat că familia mea — pentru că asta îmi e important în suflet și la care voiam să mă întorc — se va separa, va merge pe drumuri diferite și nu mă va susține, ba chiar se va întoarce împotriva mea. Așa s-a întâmplat de când mi s-a spus că sunt bipolar și sufăr de tulburare de anxietate generalizată (G.A.D.). Mi s-a spus că voi fura de la biserică sau că voi fi acuzat de furt, că biserica se va întoarce împotriva mea când voi fi în impas, și că voi ajunge treptat să fiu ca oaia rătăcită din turmă, căutându-și drumul spre casă, strigând după ajutor, dar fără să primesc niciun răspuns. Voi crede, dar nu-mi voi aminti. Am fost acuzat că am furat bani de la grupul de tineret, dar nu eu i-am luat, ci altcineva.

Când am trecut prin divorț și prin toate dificultățile — tatăl meu suferea de cancer, încercam să-mi ajut mama să aibă grijă de el, am fost disponibilizat de la serviciu, m-am separat de familie și am trecut prin divorț — am căutat ajutor la biserică. Nu m-au crezut și nu au știut cum să mă ajute. Pastorul de atunci a luat partea fostei mele soții și a ajutat-o să devină o figură importantă în biserică. Asta m-a făcut să fiu gelos și de atunci nu am mai mers la biserică. Totuși, încă citesc Biblia și am terminat mai multe cursuri de studiu biblic, dar din cauza pierderilor de memorie pe termen scurt, nu-mi amintesc jumătate din ce am învățat. Am căutat ajutor, dar nu știu unde să-l găsesc, exact cum mi s-a prezis.

În privința locurilor mele de muncă, s-a întâmplat același lucru. Mi s-a arătat unde voi lucra — o clădire mare, asemănătoare unui hangar de aeroport, un fel de depozit, și mi s-a arătat tot ce era în jurul acelei clădiri. Mi s-a spus că voi sta acolo o vreme, iar mai târziu mă voi muta într-una mai mare. La început voi fi fericit, dar apoi voi avea un accident sau se va întâmpla ceva care mă va împiedica să mai muncesc, iar asta va duce la destrămarea familiei mele. Am lucrat pentru o companie de transport, iar prima clădire în care am lucrat semăna exact cu cea pe care am văzut-o în viziune. Chiar i-am povestit soției cum arăta, iar ea a fost cea care mi-a amintit de acea viziune, pentru că eu uitasem complet.

Îmi amintesc că am început să mă gândesc că locul ăla îmi era familiar. Oamenii care lucrau acolo de dinaintea mea erau surprinși că știam unde era aproape fiecare lucru, fără să-mi arate. Compania a cumpărat o altă firmă de transport și, după patru ani de muncă acolo, ne-am mutat într-un sediu mai mare. În februarie, la aproximativ patru luni după mutare, mi-am prins piciorul stâng între o platformă de încărcare și un stivuitor. Stivuitorul a dat cu spatele pe o rampă mică care lega docul de ușa din spate a remorcii. Când stivuitorul a trecut peste rampă, s-a ridicat puțin și mi-a prins piciorul dedesubt. Am stat șase luni acasă ca să-mi recuperez piciorul.

Când m-am întors la muncă, am mai lucrat cam un an până când s-a constatat că sunt bipolar, și am început să am pierderi de memorie; nu mai țineam minte la ce uși trebuia să încarc marfa. A trebuit să demisionez de bună voie, și să caut ajutor. Atunci mi s-a spus că nu mai pot lucra. În aceeași perioadă, a doua mea soție a decis să se despartă și a cerut divorț, mama mea a fost supusă unui bypass, iar tatăl meu a murit.

După experiența LMV:

A fost greu de exprimat în cuvinte această întâmplare? Nu.

Ați observat vreun dar psihic, paranormal sau special pe care nu-l aveați înainte de întâmplare? Da. Puteam să prevăd ce urma să se întâmple cu diferite persoane pe care le cunoșteam, unele chiar cu care lucram; unde aveam să locuiesc; ce fel de case; câți copii aveam să am, și am deja; ce fel de joburi aveam să am și unde aveam să muncesc. Pot să descriu toate acestea dintr-un vis pe care l-am avut, toate după accidentul din 1969. Aveam nouă ani, eram doar un copil, iar dacă cineva mi-ar fi spus atunci că toate astea se vor întâmpla, nu l-aș fi crezut. Nu aveam niciunul dintre aceste lucruri atunci, doar o credință puternică în Biblie.

Există părți din experiență care au o semnificație importantă pentru dvs? Când povestesc cuiva ceva și văd reacția lor când se adeverește, nu îmi planific, nu fac aceste lucruri în mod intenționat. Le uit complet până când simt că am mai fost acolo înainte, deși e pentru prima oară, sau am vise recurente despre ele înainte să se întâmple. Cel mai greu e să știu că nu pot schimba lucrurile care urmează să se întâmple — ele se întâmplă exact așa cum mi s-a arătat în 1969. Nu pot schimba ceea ce s-a întâmplat în trecut, încerc din răsputeri să schimb viitorul, dar nu pot.

Ați împărtășit cu alții experiența avută? Da. La început, unii au crezut că inventez sau pur și simplu nu m-au crezut deloc. Alții s-au gândit că sunt nebun, dar după ce unii dintre ei au văzut că lucrurile se întâmplă sau le-au testat, așa cum a făcut fosta mea soție împreună cu tatăl ei, au început să creadă. Au vrut să mă ajute să rup acest ciclu, dar nu au putut. Unii cred că eu pot prezice viitorul și mă roagă să le spun ce se va întâmpla cu ei. Pentru unii pot, pentru alții nu.

Vi s-a mai întâmplat să aveți acest fel de experiență în orice alt moment al vieții? Nu.

Mai este ceva ce doriți să adăugați despre experiența dvs? Există vreo cale prin care să pot opri lanțul evenimentelor? Am încercat aproape tot — de la hipnoză până la încercarea de a le opri în momentul în care se întâmplă, dar nu pot. E ca și cum ai încerca să oprești vântul să sufle. Știi când bate, în ce direcție merge și de unde vine, știi ce-l face să sufle, dar cum poți să-l oprești?

Vă rugăm să faceți orice propuneri în privința acestui chestionar. Ce întrebări ar mai trebui incluse aici ca să vă ajute să comunicați mai bine experiența dvs.? Nu acum.