Descrierea experientei:

In 1983 eram insarcinata si trebuia sa nasc in august . Pe la inceputul lui Ianuarie un inger a inceput sa ma viziteze in fiecare noapte pe la ora 3 dimineata si-mi spunea: “ea nu va fi copilul tau, nu ti se va da voie sa o ti” Cind fusesem la doctor prin Iunie 1983 mi se spusese ca totul evolua normal, mi se facuse un test de ultrasunet care arata ca bebelusul avea putin fluid in jurul unuia din plamini si de asemenea mi-au spus ca va fi o fetita. Deja ii alesesem numele dar am acceptat faptul ca va fi a mea numai in decursul sarcinii. In cele din urma doctorita mi-a spus sa intreb Ingerul ce se va intimpla cu acest copil in timpul nasterii, nu prea aveam curajul sa intreb asa ceva, dar am facut cum mi-a zis iar Ingerul mi-a zis “atita timp cit copilul va depinde de tine v-a fi ok, dar la 20 minute dupa nastere vor apare complicatii si nu se va putea face nimic ca sa fie ajutata, va muri si se va intoarce inapoi la Dumnezeu, iti spunem asta ca sa fi pregatita”. I-am cintat deseori bebelusului meu si ii spuneam ca e iubita si am asigurat-o ca desi nu va fi cu mine mult timp, vor avea grija de ea si va fi in siguranta. S-a nascut la ora 21:03.. Au pus-o pe stomacul meu ca sa-I taie cordonul ombilicar si imediat am simtit ca plaminul ei sting s-a rupt. I-au facut un X-ray la piept si s-a confirmat ca asa fusese. In timp ce se pregateau s-o ia din camera de nastere i-am rugat sa ma lase s-o vad, ea m-a apucat de deget iar eu i-am dat permisiunea sa ‘plece’ atunci cind era ea gata. l-am trimis pe sotul meu sa mearga sa stea linga ea in camera unde erau bebelusii ca sa nu fie singura. In circa 20 de minute a suferit un atac de cord si a fost readusa la viata pentru inca doua ore si apoi a murit la 23:03. Avusese o hypoplastie in partea stinga a inimii pe care, cu toate ca in luna a 8-a ma trimesesera la un neonatologist, nu a descoperit-o nimeni. Cind i-am spus ca simteam ca era ceva in neregula cu inimioara ei, el mi-a aratat cu multa rabdare toate cele patru camere ale inimii ca sa-mi arate ca erau ok... De fapt, nu fusese decit un ventricol foarte miniscul care nu putea fi detectat. Doctorul fusese socat cind a citit raportul de la autopsie. In timpul vizitei se uitase cam de sus la mine si se purtase intr-un fel foarte egoist. Imi spusese cam rizind ca totul era ok. Dupa ce a citit raportul cred ca, dupa parerea mea, a invatat o lectie buna de umilinta... Iar eu am invatat ca trebuia sa incerc in alt fel de ai intelege pe pacientii mei. Si sa accept cind mi se cere ceva. Eu sint cea care i-am facut chenarul pe piatra mortuara, si am scris “Pentru Dumnezeu, cu dragoste” Eu n-am murit… dar Megan s-a dus...

Comentarii suplimentare ca urmare a intrebarilor puse de Fundatia NDERF: Ingerul, care apropos, arata unisexual, avea par lung blond asemena mierii, statea cu corpul si fata intoarse spre singa, nu se vedea decit obrazul drept si adincitura de la ochiul drept, nu am vazut aripi, purta o camasa alba, lunga, parea ca statea pe o stinca. Eram trezita in fiecare noapte la 3:00 si se petrecea intotdeauna in dormitorul meu. Ma sculam si ma asezam pe un scaun pe care il pusesem linga pat expre pentru acest lucru. Dupa ce am avut ce-a de-a 3-a vizita la ora 3:00 noaptea am remarcat in gluma ca este o ora lipsita de orice consideratie la care ma viziteaza...

Ma intrebati de cite ori m-a vizitat si in ce imprejurari? IN FIECARE NOAPTE din luna Ianuarie pina in luna August 1983. Daca am mai avut vizite angelice inainte?, etc. Este o voce pe care o aud din cind in cind care ma previne despre anumite lucruri, poate este voce Dumnezeiasca, poate a unui inger…. Ma previne de lucruri simple cum ar fi : “ia cheia de jos acum ori ai s-o uiti”, altele pur amuzante cum ar fi: "Incetineste ca se apropie o masina de politie”. L-am prevenit pe un prieten: Incetineste viteza ori radarul te va marca si vei lua un tichet de viteza. El a incetinit si intr-adevar am simtit cum radarul ne-a luat viteza, acum ma crede ce-I spun, de fapt, ne-am si casatorit! Aceasta voce este foarte poruncitoare si nu-I place daca n-o ‘ascult’, devine insistenta , uneori este telepatica, alteori actioneaz... Daca nu dau atentie la ce mi se spune, citeodata masina incetineste si-mi dau seama ca ‘mi s-a luat’ piciorul de pe acceleratie… 99% este o masina de politie care verifica viteza cu radarul, sau se apropie strada pe care trebuie sa ies, sau cineva face o greseala si trebuie sa-I ocolesc pe neasteptate. Prima data cind am auzit aceasta voce a fost pe la virsta de 3 ani cind eram la bunicii din partea mamei. Parea ok, ma luase in brate, imi aduc aminte ca avea fata rosie… putin mai tirziu cind a incercat sa ridice un scaun si-a pierdut echilibrul. Aveam numai 3 anisori... Dar am stiut imediat ca ceva era in neregula, am strigat “ajutor, bunicu, taticu” el a prins-o tocmai cind era sa cada. A sosit masina salvarii, tata m-a scos din camera si m-a dus in curte, ca sa le facem loc… Imi aduc aminte cum stateam afara in aerul rece al noptii si imi curgeau lacramile caci vocea imi zicea “spune-I la revedere ca nu ai s-o mai vezi”. Cind au adus-o afara, ea mi-a facut semn cu mina si mi s-a dat voie s-o sarut. Cu toate ca nu era in stare grava atunci, la 10 zile dupa aceea a murit. N-am mai vazut-o in viata niciodata. In noaptea cind a murit, a sunat telefonul si am stiut ca tocmai murise, si am inceput sa pling inainte ca parintii sa ridice receptorul. Aceasta este prima mea amintire in legatura cu vocea interioara, dar nu stiu cum, atunci cind imi amintesc ca am auzit-o pentru prima oara, eu deja cunosteam acea voce. Nu aveam nici o indoiala de asta. In saptamina dupa moartea fetitei mele o voce care eram sigura ca era a lui Dumnezeu mi-a zis “Unul dintre parintii tai vor muri in curind” am tremurat… am simtit greutatea suferintei ce avea sa vina, am zis “nu”, mi s-a repetat si atunci i-am ordonat vocii sa vina cu mine, in dormitor. Am intrat inauntru, am incuiat usa in urma mea, chiar si azi zimbesc cind imi aduc aminte ca voiam sa-l inchid pe Dumnezeu in dormitor ca sa-l oblig sa ma asculte!!! I-am zis “Tu ai zis ca n-o sa ne dai niciodata mai mult decit putem duce, cum poti sa vi aici la o saptamina dupa ce a murit fetita mea si sa te astepti ca eu sa mai pot indura inca o pierdere”, pligeam cu sughituri, isteric, ‘uite-te in inima mea si ai sa vezi ca acum, mai mult ca niciodata, am atit de multa nevoie de amindoi parintii, cum poti sa te gindesti ca voi rezista la asa ceva, sint sigura ca am sa inebunesc. Daca crezi ca pot sa indur asa ceva inseamna ca nu ma cunosti indeajuns. Daca faci asa ceva atunci toate promisiunile tale sint in vint. In timp ce vorbeam asa aiurea, am auzit vocea spunindu-mi cu blindete ‘bine’, apoi a repetat ‘bine’ ‘bine’ din ce in ce mai adinc si… a plecat (simt intotdeauna cind vocea nu este cu mine, cind ma paraseste) Am simtit cum mi s-a ridicat o mare greutate, amenintarea nu mai era iminenta, dar am stiut ca totul era aminat pentru o vreme, evenimentul tot trebuia sa aiba loc. Am planuit imediat o vacanta impreuna cu parintii mei care trebuisera sa-si amine vacanta de mai multe ori. Mamei ii era frica sa zboare si nu era sigura daca poate merge in vacanta… m-am rugat ca sa-I treaca teama in vreun fel si acesta este raspunsul ce mi s-a dat: sa-I spun ‘mama, crezi in Dumnezeu?’ mama: Bineinteles, ‘crezi ca Dumnezeu are putere deplina si ca el este stapin pe viata noastra?’ mama: da, ‘atunci tu intelegi ca daca El vrea sa mori in avion si tu refuzi sa mergi atunci El trebuie sa faca in asa fel ca un avion sa aterizeze peste tine? Mama a zimbit si a zis: cumpara biletele. Sotul meu, parintii si cu mine am plecat in vacanta in Septembrie 1984 si exact la un an de la acea conversatie mamei i s-a dat diagnoza de leucemie… numarul celulelor albe: 120,000… a murit in 1984.