Descrierea experientei:

Prin august 1989, seara pe la ora 10 ma intorceam cu bicicleta de la o munca voluntara. In timp ce ma apropiam de un semafor am fost lovita din spate de un truck ce mergea cu aproximativ 80 km pe ora. Atit eu cit si bicicleta ne-am lipit de acel truck. In timp ce soferul apasa pe frina, eu am fost catapultata la o distanta de 30 metri si am aterizat pe marginea soselei. Plaminii nu au mai functionat, majoritatea organelor interne au avut leziuni , mi-am rupt pelvisul precum si citeva coaste. Eram ca moarta pe strada. Din fericire, un politist se afla in apropiere si a telefonat imediat la urgenta. Eu insa nu-mi amintesc de loc de scena povestita. Iata ce-mi amintesc: conduceam bicicleta si dintr-o data m-am trezit intr-un loc intunecat. Nu-mi dateam seama de nici o directie sau perspectiva, in schimb eram constienta de propriul trup, deci eram inca in posesia unui trup. Undeva ‘la distanta’ am inceput sa disting un zumzet si un fir de lumina. Sunetul s-a intetit si lumina parea ca se indreapta spre mine. Pe cind obiectul se apropia de mine, mi-am dat seama ca era o creatura demonica fantastica inconjurata de flacari, cu ochi mari si dinti ce pareau ca danseaza in timp ce salivau si scoteau un urlet. In privire ii citeai amenintarea in timp ce-si lingea dintii si scotea o limba mare portocalie la mine. Am inlemnit in ‘locul’ acela intunecat in care eram. Parea ca nu aveam unde sa ma ascund de acea creatura care parea hotarita sa ma intercepteze. M-am ‘opintit’ in loc si am inchis ochii asteptindu-ma ca in secunda urmatoare sa fiu mistuita de foc sau devorata, sau ambele. In loc de ce ma asteptam am simtit cum acea creatura a trecut prin corpul meu fara ca sa simt vreo durere si indreptindu-mi ochilul interior ca s-o privesc am descoperit ca acea creatura ridea cu foc in timp ce se topea inlauntrul meu. A iesit din mine si am auzit un sunet ca un dop ce-l scoti de la o sticla si dintr-o data m-am vazut zburind foarte repede inainte prin intuneric. In timp ce zburam inca doua creaturi au venit spre mine, aveau culori diferite dar erau la fel de fioroase. Insa cunoscind ce se intimplase cu prima creatura, le-am dat voie la aceste creaturi sa se apropie de mine si sa treaca prin mine. In cele din urma am ajuns la gura unui tunel ce se afla in acel intuneric. Tunelul parea a fi construit din material de nori gri si se indrepta sus de tot spre partea dreapta.

Apoi am vazut ca se bifurca dar nu puteam vedea incotro. Din bifurcatia din dreapta se prelingea o lumina alb galbuie care lumina usor tunelul. M-am uitat in jos spre mine si am vazut ca nu mai aveam trupul fizic.

Fusese inlocuit cu o lumina alb albastruie in forma de cruce/stea si care pulsa. Aceasta mi se parea ceva cit se poate de obisnuit si foarte placut in acel moment. Era un sentiment foarte eliberator sa nu mai am acel corp greoi cu mine.

Uitindu-ma inapoi spre tunel, am vazut ca de o parte si alta se aflau usi. In preajma mea se aflau si alte cruci/stele, unele albastrui ca mine, altele galbui. Apoi doua cruci/stele albastrui ca si mine au aparut linga mine si m-au impins usor spre tunel. Zburam cu ele si am vazut ca unele ‘usi’ erau deschise in timp ce altele erau complet inchise. Prin prima usa prin care m-am uitat am vazut ceea ce as putea numi un infern clasic. Am auzit tipete si urlete de agonie. Pe o vale plina de baltoace cu excrement si bolovani coltosi am vazut oameni goi. Draci precum si alte animale ii torturau in toate chipurile; de asemenea ei se torturau intre ei. In timp ce ma apropiam de usa ce dadea spre acest tarim sinistru, am simtit cum ceva ca un virtej ma tragea cu putere inauntru, si m-am trezit ca ‘zburam’ deasupra acestui peisaj ingrozitor. Era un miros de putrefactie acolo si o caldura insuportabila dar o parte din mine era fascinata de toate acele metode de tortura. Totusi am simtit nevoia sa parasesc acel loc si am facut-o cu usurinta si am avut impresia ca si acesti oameni ar fi putut iesi de acolo daca ar fi vrut. Am avut sentimentul ca nimeni si nimic nu i-a pus pe acei oameni in captivitate decit numai faptul ca ei insusi credeau ca trebuie sa continue in acea agonie a suferintei. Am ‘zburat’ inapoi spre usa care se vedea clar din orice unghi al acelui ‘iad’ si am fost bucuroasa sa ies de acolo, dar am avut impresia ca acea bucurie era cumva separata de corpul meu. Cea de-a doua usa din acel tunel nu a fost de loc mai buna. Cit vedeai cu ochii, peste tot era o multime care mergea pe un pamint arid, galbui, cu capetele in jos, complet absorbiti de gindurile egoiste, in depresie totala si mila pentru ei insusi, fara sa vada pe nimeni in jurul lor. O singuratate coplesitoare si o izolatie totala emana din acel loc, si nu am avut curajul sa ma apropii prea mult , cu toate ca nu am simtit nimic care sa ma traga cu putere spre acel loc, cum s-a intimplat la prima usa. Am zburat prin tunel un pic mai sus si m-am uitat prin citeva usi dar cea care mi-a ramas in minte a fost un loc de o frumusete ce nu se poate descrie. Am vazut o gradina plina de pomi cu fintini si cascade si piriuri si poduri ce straluceau in culori vii. La citiva ani dupa exprerienta aceasta am descoperit pictura lui Gilbert Williams care se apropie foarte mult de ceea ce am vazut acolo. Acel loc emana pace si armonie si am simtit o mare dorinta sa intru. In timp ce ma indreptam spre acel loc, ‘nasul’ mi s-a lovit de un plastic asemanator unei pinze de paianjen. Am incercat sa inaintez dar o voce mi-a zis “Nu ai cunostintele necesare pentru a intra in aceasta lume”. Imi aduc aminte ca am fost deceptionata, nu ca ma simteam nevrednica ci pur si simplu ca nu aveam cunostintele necesare. Apoi mi-am indreptat atentia spre lumina ce lumina spre dreapta. Am intrat in acea lumina si am simtit cum m-a patruns un sentiment de bucurie deplina ce m-a transformat complet. Nu era decit bucurie si nimic altceva. Am spus luminii “Sint aici” iar lumina a zis “Grozav” cu o voce ce rasuna de fericire si euforie. M-am predat acelei fericiri si am invatat multe lucruri care daca le-as povesti ar suna simplu si prostesc putin dar pentru mine ele au fost adevaruri ce rasuna in mine acum si pentru totdeauna. Am aflat ca sint eterna si ca cu toate ca am trecut prin multe decese, eu voi sti intotdeauna cine sint. Nu trebuie sa-mi fie frica de nimic, ci numai ca trebuie sa am si alte trairi si ca eu sint cea care voi alege ceea ce voi experimenta. Suna cam aiurea dar credeti-ma ca te simti bine cind tu insuti sti de acestea. In cele din urma m-am plictisit de atita fericire si am hotarit sa plec de acolo. Am spus luminii “eu plec” si lumina a zis “Grozav” in timp ce-si continua existenta in bucurie si fericire depline, neafectata in nici un fel de prezenta mea. Am plutit inapoi in jos de-a lungul tunelului si continuam sa ma minunez de cele vazute pina cind in cele din urma m-am asezat in dreptul unei usi ce dadea spre spatiu cosmic. Am vazut bucati de piatra care flotau in jur si mai departe de mine am vazut planetele si galaxiile in timp ce se invirteau. In timp ce priveam la acea scena tacuta am simtit atit o seninatate cit si o dorinta de aventura. Intrarea inspre tunel era in apropiere si auzeam voci ce ma strigau “Nu pleca Sarah! Ce se va intimpla cu Zane?" (Baiatul meu, care avea pe atunci cinci anisori). M-am cam enervat cind am auzit aceste voci caci bineinteles ca nu aveam de gind sa ‘plec’ si intentionam sa-mi vad baiatul crescind. O alta fiinta a aparut linga mine si am inceput sa ‘vorbim’ despre optiunile ce le aveam. Am auzit o voce ce a zis “daca treci prin aceasta usa, nu mai poti veni inapoi." Urmatorul lucru de care imi aduc aminte a fost ca ma afla intr-un pat de spital acoperita cu tuburi de tot felul si cu un tub in gura pentru respiratie. Eram plina de bucurie si un zumzet de putere cu toate cu nu puteam sa-mi misc nici macar o particica din tot trupul. Aveam de asemenea si multa durere asa ca incet incet am inceput sa ma concentrez din nou asupra corpului fizic.

Am trecut prin multe greutati si incercari de cind am avut acel LMV printre care o lipsa de identitate, boli, pierdere de prieteni care nu au inteles de ce m-am schimbat asa de cind cu LMV-ul, dureri cronice; dar faptul ca acum stiu ca spiritul meu este etern si ca nu mai am frica de moarte mi-au adus o pace care nu-mi mai poate fi luata de orice condite fizica prin care voi mai trece. Mai am o mare dorinta, aceea ca si altii sa aiba trairea pe care am avut-o eu fara a trece prin trauma prin care am trecut eu, caci acest lucru ar transforma lumea intreaga.