Descrierea experientei:

Fiindca pe site-ul dvs solicitiati impartasirea de experiente de LMV … iat-o pe cea pe care am avut-o eu… descrisa cit m-am priceput de bine ;-)

----------------------------------------

Ce va urma este descrierea celei mai importante experiente din viata mea; in prealabil voi descrie imprejurarile inainter de intimplare, apoi relatarea parintilor cind nu eram de fata, urmata de LMV-ul meu si in final ceea ce simt eu acum despre aceasta intimplare.

Scena : 02/24/82, Sydney, Australia, 6 seara, am parasit firma unde lucram in domeniul reparatiilor instrumentelor optice si ma indreptam spre casa. Tocmai plouase dupa o seceta de 3 luni, si conduceam pe autostrada Industriala cind a trebuit sa frinez la un stop pentru a traversa autostrada din fata – aici memoria mea se sfirseste.

Relatarea lui Mike (fostul partener): Cum ne apropiam de semafor am vazut lumina ca se schimbase in verde, si cum tocmai treceam prin intersectie masina a alunecat , viteza era de 43 km pe ora, si am intrat intr-un stilp de telegraf iar Steve, care statea intins pe salteaua din spatele microbuzului s-a rostogolit spre mine si m-a impins spre volan.

Raportul Medical: coloana vertebrala a lui Steve a fost rupta in regiunea L4, a suferit numeroase fracturi, la bazin, lobul frontal, orbita ochiului drept, zygoma de pe partea dreapta, gauri si aschii din volan au intrat dinspre git prin gura, si prin partea de sus si de jos a toracelul. Mike a suferit numai o rana usoara de la centura de siguranta.

Iata ce a raportat mama: In dupa amiaza zilei de 02/25/82 parintii erau in biroul Profesorului Doctor de Neuro-operatii iar el le spunea ca am murit insa sa fie recunoscatori ca nu am ramas in stare vegetativa in care as fi putu fi daca as fi supravietuit. In timpul acestei convorbiri o sora medicala, extrem de speriata, a dat buzna in birou si a lasat sa-i scape din gura urmatoarele ‘E in viata, s-a ridicat in pat si vorbeste’ Profesorul a certat-o ca-l intrerupsese de 3 ori, a luat-o afara si a inceput s-o instruiasca cum corpurile moarte nu se misca sau fac zgomote dar sora a zis foarte sigura pe ea ‘S-a ridicat in capul oaselor si a zis: Nu-mi mai dati medicamente!", auzind acestea, mama si tata l-au luat pe profesor de cite un cot si au venit in coridorul unde fusesem adusa ca sa mi se ia aparatura de pe mine inainte de a fi transferata la morga – eram in coma dar respiram, am ramas in coma timp de 10 zile.

LMV-ul meu:
Nu stiu cind a avut loc aceasta experienta LMV. Nu-mi amintesc procesul prin care mi-am parasit corpul fizic. Simteam cum ma indreptam cu viteza, cu capul inainte prin ceea ce parea a fi o furtuna cu nori negrii, involburati, simtind in acelasi timp cum dinspre dreapta si stinga mi se faceau semne de invitatie care ma inspaimintau, in fata era un punct mic de lumina care a devenit mai mare si mai stralucitor cu cit ma apropiam, mi-am dat seama ca murisem si ma ingrijoram pentru mama si tata si sora mea, si m-am intristat la gindul ca ‘in curind ma vor uita’ in timp ce ma indreptam lacoma de dorinta catre acea lumina.

Am ajuns in aceasta explozie de lumina superba si eram intr-o camera ce nu avea pereti materiali, in fata mea era un barbat in jur de 30 de ani de 1’83’ m cu par aramiu lung pina la umeri si cu o barba si mustati perfecte. Purta o haina simpla, alba, lumina parea sa emaneze din El si simteam ca era foarte matur si intelept. M-a intimpinat cu mare Dragoste, seninatate. Pace (de nedescris), nu erau cuvinte, numai am avut acest simtamint ‘as putea sta aici la picioarele tale pe vesnicie si as fi atit de multumita’, care mi s-a parut un lucru ciudat sa gindesc/spun/simt asa ceva, a inceput sa ma fascineze materialul hainei ce o purta, si incercam sa pricep cum se impletea lumina in acea haina!

Statea in picioare inaintea mea si mi-a facut semn sa ma uit spre stinga, unde se desfasurau momente ale vietii ce nu erau de loc de lauda, am retrait acele momente si am simtit nu numai raul ce l-am facut dar de asemeni pe cel ce l-am creat si lucruri pe care nu mi-am imaginat ca au ranit pe altii, am fost surprinsa ca unele lucruri de care m-am ingrijorat mai tirziu, cum a fost furtul unei ciocolati din magazin pe cind eram copil, nu erau acolo pe cind remarci intimplatoare au cauzat mari rani, si cind m-am simtit coplesita de vinovatie El mi-a facut semn sa ma uit la alte fapte ce au dat bucurie celorlalti, si cu toate ca m-am simtit ca nu meritam, se pare balanta era in favoarea mea, si am primit nemasurata Iubire

Apoi am fost condusa mai spre inlauntrul camerei, care a devenit un hol si acolo l-am vazut pe bunicul care se indrepta spre mine, arata cu mult mai tinar decit mi-l reamintesc si nu mai avea buza de iepure, dar fara indoiala era bunicul, ne-am imbratisat, mi-a vorbit si mi-a zis urat bun venit, m-am simtit indemnat sa-l iert ca a murit pe cind aveam 14 ani si nu mi-am tinut promisiunea ce i-o facusem sa devin doctor ca sa gasesc un leac pentru problema lui cu inima, pina in acel moment nu mi-am dat seama ca fusesem suparat pe el!

Bunicul mi-a zis ca bunica va veni curind si ca o astepta acolo cu drag, eu i-am zis cum se poate sa vina acolo cind eu stiam précis ca ea era in drum dinspre casa ei in Manchester inspre Miami unde isi petrecea verile de citiva ani buni incoace! Bunicul mi-a zis ca avea cancer la intestine si ca va veni in curind acolo. Bunicul nu parea sa aiba notiunea timpului cind am insistat si l-am intrebat ce inseamna ‘curind’. (Bunicii I s-a dat diagnosticul de cancer 3 luni mai tirziu si a murit in august, am suparat-o pe mama cind i-am relatat aceasta poveste imediat ce mi-am revenit din coma), dup ace bunicul si cu mine am mai vorbit un timp el m-a dus mai departe in acea camera care din nou a devenit ca un hol si ne-am apropiat de un grup de oameni pe care am inceput sa-I recunosc.

Persoana pe care am intilnit-o initial a venit si mi-a pus mina pe umar si mi-a spus " Trebuie sa te intorci, ai o sarcina de indeplinit’ am vrut sa argumentez, voiam sa stau si m-am uitat inapoi spre bunicul dar am fost impins inapoi spre intrare, apoi din nou intuneric, nimic, si nu am nici o memorie despre aceasta reintoarcere.

Dupa aceea: M-am trezit din coma foarte greu, dupa citeva zile, imi aduc aminte ca prin vis de voci si fete familiare. Momentele cele mai clare au fost cind ma trezeam dintr-un somn adinc si vedeam cite o asistenta linga mine gata sa-mi faca injectie dar refuzam orice fel de injectie, habar nu am de ce!

Am avut trei feluri de operatii, pentru fata, craniu si orbita ochiului. Cind am plecat din spital eram in dureri, vedeam dublu, iar lovitura la nervul 8 ce ducea la craniu ma lasase cu greata si lipsita de balanta. Timp de doi ani am fost asa de necajita pe Dumnezeu caci m-a trimis inapoi la chinul acela, si cu o sarcina de indeplinit despre care nu aveam nici o idee sau vreo indicatie, decit cu acest mesaj clar pe care nu stiu in ce fel sa-l transmit, care este ca ‘A venit timpul cind trebuie sa traiesti in conform cu credita ta, oricare ar fi, sa-ti pui Casa la punct, caci timpurile de pe urma se apropie!" asta nu poate fi indatorirea mea, caci nu stiu cum am am primit acest mesaj, nu a fost o voce tunatoare care sa-mi spuna acestea.

De asemenea nu sint sigura in ceea ce priveste identitatea ‘Portarului’, nu avea vreo eticheta cu numele pe ea, si nu s-a prezentat! Mi-au trebuit 5 ani ca sa ma reabilitez, acum lucrez, am pus bazele unei societati pentru Trauma la Craniu, si sint aratata ca exemplu cum este posibil ca sa te vindeci de lovitura la creier. Tot nu-mi cunosc menirea, tot am dureri, ameteli, etc.

Cam asta este tot inafara de faptul ca vreau sa spun ca memoria mea de LMV este mai reala decit ceea ce-mi amintesc ca am facut ieri.