Descrierea experientei:

Initial descrierea a fost tiparita in Comunicatul de pe site-ul www.near-death.com, apoi a vost retiparit aici prin generozitatea lui Kevin Williams si a autorului.

In timpul adolescentei am avut numeroase trairi psihice in timp ce visam. Cind m-am mai maturizat si viata a devenit mai agitata, aceste trairi au devenit din ce in ce mai rare aceasta pina cind am dat nastere primului copil. La putin timp dupa ce l-am nascut am avut un vis ingrozitor in care se facea ca eram intr-un accident de masina si-mi pierdusem viata. Luni intregi am fost ingrozita si eram foarte atenta in timp ce conduceam. Pe cind baietelul implinise 7 ani, am decis ca fusese numai un vis urit... nu avea nimic cu realitatea. Obtinusem un nou post de profesor, aveam un copil, o casa a mea, un sot de care aveam grija... Irosisem prea multa energie gindindu-ma la acel cosmar. Dar atunci, nenorocirea s-a petrecut. In ziua respectiva plecasem intins de la scoala. Voiam sa merg sa-mi iau baietelul de la bunica lui si sa ma intorc cu el la scoala pentru a vedea un meci de baseball. Ma pregateam sa petrec o zi superba cu baietelul meu. In timp ce ieseam de pe autostrada, cu multa atentie am facut la stinga in timp ce semaforul era verde. Ce norocoasa eram, m-am gindit eu (ca am prins semaforul verde). Apoi, intr-o secunda, nu mai eram. Imediat m-am gasit in cel mai senin loc in care am fost vreodata. Bunicul, o alta persoana pe care o cunoscusem intr-o viata precedenta si ingerul meu pazitor erau acolo sa ma ajute sa trec cu bine. Mi-au spus despre accident, mi-au aratat locul. Era timpul sa ma intorc acasa, mi-au spus ei. Iubirea si fericirea coplesitoare ce se gaseau in acel loc ma invitau. Simteam cum deveneam din ce in ce mai usoara. Dar dintr-o data m-a izbucnit un plinset si am intrat in panica. Nu, nu se putea sa fiu moarta. Ce se va intimpla cu baietelul meu? Nu avea decit sapte luni! Nu-si va aminti niciodata de mine. Taicasu nici nu stia cum sa aibe grija de el. Nu voiam ca parintii lui sa-mi creasca copilul. Nu ar fi fost parinti buni. Atunci cele trei persoane m-au inconjurat cu iubire si m-au calmat aratindu-mi ca familia va fi ok dupa moartea mea. Mama se putea baza pe bunica. Da, ar fi durat o vreme, dar in cele din urma rana despartiri de mine s-ar fi vindecat. Sotul meu, desi trist, ranit si singur la inceput, va gasi iubirea din nou. Moartea este una din lectiile pe care trebuie sa le invatam aici pe pamint, iar moartea mea era o lectie importanta pentru cei din viata mea. Mi s-a aratat inmormintarea, cum sa fiu linga cei pe care ii iubesc si ca eventual voi putea comunica cu cei al caror spirit era deschis. Am acceptat toate acestea. Toti vor fi ok. Ma simteam din ce in ce mai usurata. Dar stai un pic baietelul meu. Nu puteam sa-mi parasesc baietelul! Copilasii au nevoie de mama lor. Trebuia sa fiu mama lui. Nu puteam sa scap de aceasta ingrijorare ce ma apucase. Mi se aratase atita pacienta si atita iubire. Ghizii mei mi-au explicat ca sentimentele ce le aveam erau legate de natura mea umana. Odata ce aceasta natura umana se va disipa, ma voi simti usoara ca aerul, voi simti fericire si iubire depline. Este greu sa descriu in cuvinte sentimentele ce le-am incercat in timp ce eram acolo. S-au straduit din rasputeri sa ma ajute sa dau la o parte greutatea naturii umane. Parea ca puterea lor ma atragea spre ei din ce in ce mai mult; dar legatura ce o simteam fata de baietelul meu era si ea foarte puternica. Cutreieram impreuna prin acest loc minunat pentru ceea ce mi s-a parut o eternitate. Am discutat despre viata mea, despre religie, despre secrete ale sufletului pe care ca oameni trebuie sa la uitam, altfel niciodata nu vom putea sa ne dezvoltam in mod adecvat. In tot acest timp eram patrunsa de un respect plin de uimire. Unele lucruri erau intocmai cum visasem ca ar trebui sa fie viata de apoi; altele erau cu totul altfel, si gresisem in felul cum mi le imaginasem. Ma intrebam oare unde sint ceilalti dragi mie? Cind voi putea sa-I vad pe bunicii care nu mai erau in viata. Cu timpul erau intr-o alta dimensiune. Cind tranzitia s-ar fi terminat as fi putut sa aleg sa merg in alte dimensiuni cind eram gata de aceasta. Din cind in cind gindul la baietelul meu ma ingreunau din nou. Nu puteam sa ma impac cu gindul ca trebuia sa creasca fara mama. Mi s-a spus ca altii vor fi o mama si pentru mine. Apoi mi s-a aratat viata lui Jake. Era un baietel frumos, vesel, dar avea o urma de tristete ce parea ca-i strapunge sufletul. Aceasta era una din lectiile pe care trebuia sa treaca. Stia ca atunci cind va veni in viata lectia principala era sa invete. Asa era harazit sa fie. Am vazut ca pe cind avea 7 sau 8 ani Jake avea o noua mama. O femeie frumoasa, cu inima buna care stia sa aibe grija de el, dar mai tirziu si ea urma sa aibe un copil cu sotul meu vaduv, iar dragostea ce o avea pentru copilul ei nu era egala cu cea pe care o avea pentru Jake baiatul ei vitreg. Nu asta visam eu pentru Jake. Nu trebuia sa fie asa. Eram bucuroasa pentru sotul meu. El era ok. Era fericit . Dar nu era asa si pentru baiatul meu. Intre timp invatam multe alte lucruri in timp ce cu rabdare, eram dusa de cealalta parte. Trebuia sa las totul in urma. Din cind in cind eram de necontrolat si apoi eram din nou calmata. Am vazut o fetita care trebuia sa vina pe lume dar, inainte de conceptie, s-au schimbat planurile si a fost necesar ca Jake sa vina in locul ei. Erau multe greutati, schimbari, pe care Jake trebuia sa le aline (si cu adevara el a facut acestea mai tirziu). La un moment dat cind eram foarte aproape sa-mi accept soarta, am simtit cum durerea si tristetea au reinviat in mine, dorul de baietelul meu, de viata mea. Nu puteam sa ma despart de natura mea umana. Ghizii mei au incercat din rasputeri, nu s-au lasat batuti sau descurajati. Este de necrezut cit de multa iubire si rabdare aveau. In cele din urma accesele de isterie ce le aveam mi-au fost calmate de un spirit mai inalt care m-a invaluit cu iubirea lui. Ghizilor li s-au spus sa ma lase sa ma reintorc. In ciuda pledoariei lor de a li se da mai mult timp, li s-a spus ca spiritual meu nu se va calma. Era mai bine sa ma lase sa ma reintorc, ca spiritul sa mi se calmeze, sa invat mai multe lectii. Pledoaria mea mi-a cistigat intoarcerea, pentru moment. Am inteles ca reintoarcerea mea insemna ca vor fi aminate pentru un timp lectiile ce trebuiau invatate de familie si prieteni, in ceea ce priveste moartea mea. Apoi s-au facut aranjamente in ceea ce priveste unde, cind si cum se va reintoarce spiritul meu; si ce fel de lectii trebuiau invatate si perfectate. Unele din lectiile ce trebuiau invatate vor fi uitate de indata ce ajungeam inapoi pe pamint, si nu era bine pentru sufletul meu ca sa stiu cind voi muri din nou, altfel sufletul meu s-ar fi preocupat numai de aceasta, in special cind se apropia termenul. Ultimul lucru de care imi amintesc este ca am fost dusa la locul accidentului, si inainte de a cobori, mi s-a spus ca ma voi reintoarce acolo cind copiii vor creste si vor fi mai mari. Am acceptat imediat, dar, stai un pic! Ce inseamna mai mari? Oare numai cu citiva ani mai mari? Adolescenti ? Voi trai sa-I vad casatoriti si cu copii? Acesta a fost un aspect dificil dupa reintoarcerea mea. Aveam din nou o viata cu baietelul meu. Trebuia sa o folosesc din plin caci nu stiam cit mai aveam de trait. Mi s-a spus ca am avut noroc ca am supravietuit in acel accident. Un camion mare a trecut pe rosu si a intrat in plin in usa din partea soferului. Cu toate ca purtam centura de siguranta, doctorii mi-au spus ca nu as fi putut supravietui daca nu s-au deschis baloanele de aer de la volan, care in mod normal nu se deschid daca esti lovit pe o parte a masinii. In primul an dupa accident m-am straduit sa traiesc cit mai bine si corect, si sa fiu cit se poate de fericita. Insa sufeream din cauza durerii provocate de lovitura de la umar, de la coaste si doua fracturi de solduri. Mi s-a spus ca durere va disparea in sase saptamini pina la un an, in cel mai rau caz. Trei ani mai tirziu, inca mai aveam dureri. Insa cel mai rau an a fost cel de-al doilea. Ma incercau ginduri de sinucidere. Nu voiam decit sa ma reintorc in acel loc unde viata era atit de minunata, plina de iubire si veselie. Fiul meu, si mai tirziu fetita pe care am avut-o au fost singurii care m-au tinut sa nu fac acest pas. Eram aici pentru ei. Astazi, la trei ani dupa accident, am acceptat in sfirsit reintoarcerea pe pamint, si ma straduiesc din rasputeri sa gasesc pace si fericire pina la sfirsitul vietii.