Descrierea experientei:

Pe cind aveam 6 ani si ne intorceam de la casa parintilor din Ipswich England, spre Bentwaters AFB (tata era aviator), am fost implicati intr-un accident rutier foarte sever. Am dat coltul, si acolo se afla o masina parcata, tata a incercat s-o ocoleasca. Ne-am rostogolit peste o stinca cam 50 metri, si am aterizat direct intr-un riu. Imi aduc aminte cum intra apa in masina. Am auzit multe tipete dar am fost orbit de o apa calduta ce mi-a intrat in ochi. Mai tirziu am aflat ca fusese singele care imi tisnise de la timpla dreapta. Imi aduc aminte ca am simtit din nou caldura si apoi vederea mi-a revenit. Insa, ma uitam la riu de sus, de pe stinca. Am alergat in jos. Imi aduc aminte ce confuza eram, dar imi aduc aminte ca am vazut spatele unui barbat in timp ce ma indreptam spre masina. Am ajuns la masina o data cu alti oameni. M-am uitat inauntru si am vazut o mina ce iesea din apa. Am intins mina si prin geamul spart am tras de mina un baiat ce era inconstient. Dar baietelul eram eu. Imi aduc aminte cum un barbat a tras trupul meu neinsufletit si am inghetat de frica si confuzie. Mai tirziu imi aduc aminte ca m-am trezit in spital, citeva zile mai tirziu.

In 1975 m-am dus cu mama in Anglia in vacanta sa-mi vad guvernanta. Pe cind treceam pe linga un pod si o stinca, a oprit masina ce era inchiriata. Am iesit afara si mi-a spus ca acela era locul unde avusesem accidentul rutier. In acea secunda, o masina a venit in curba, a alunecat si s-a rostogolit in riu. O alta masina a oprit, si am coborit cu totii sa-i ajutam, in afara de mama. M-am apropiat de masina dar avea un sentiment confuz de déjà vu. M-am uitat inauntru si am vazut o mina ce iesea din apa. Am apucat-o si am tras de ea. Era un baietel care imi semana leit. Am recunoscut masina. Am inghetat. Un barbat a luat batietelul din bratele mele, si a inceput sa alerge pe malul riului pina la pod. M-am intors la mama. Era inmarmurita cind a vazut ca se intimplase un accident similar cu al nostru. Nu am spus la nimeni. Mi-a fost jena si rusine s-o fac. Nu-mi pasa daca ma crede cineva sau nu. Dar este adevarat. Mi-am salvat oare propria viata si destin?