Descrierea experientei:

In Martie, 1978, ma aflam intins in pat. Era ciudat deoarece cu doua secunde inainte fusesem intr-o balta de singe si avusese leziuni severe pe tot corpul. M-am sculat din pat si m-am uitat lung la mina stinga. Era la locul ei pe incheietura stinga. Cu citeva secunde inainte mina mi se pierduse pe undeva prin masina ce fusese facuta praf in accident. In timp ca ma straduiam sa-mi amintesc ce se intimplase -- parea ca totul disparea din fata ochilor. Pricepeam cumva tot ce se petrecuse cu mine -- dar detaliile pareau sa dispara . Ma straduiam sa nu-mi pierd memoria dar in acelasi timp simteam cum se evapora cu repeziciune. Singurul lucru de care inca mai imi aminteam era ca fusesem intr-o balta de singe, ca mina era rupta complet din incheietura si de la mijloc in jos eram pe banca din spatele masinii in care fusesem pasager.

Am fost socat. Cum era posibil sa calatoresc prin timp si spatiu in citeva secunde. Accidentul se petrecuse la 10 seara. Acum era 10 dimineata si stateam pe pat uitindu-ma la mina stinga si la picioare. Am vrut sa stiu cum si cine mi-a reparat mina rupta si celelalte leziuni. Nu era un vis dar stateam acolo pe pat ca si cum dormisem. Mintea mea era constienta de ce se intimplase la ora 10 seara si ca acum era 10 dimineata , de parca nimic nu s-ar fi intimplat in cele 12 ore de la mijloc. Dar stiam ca trebuie sa se fi petrecut ceva.

M-am sculat si am alergat spre sufragerie. Am intrebat-o pe mama ce se petrecuse cu mine. Nu intelegea despre ce vorbeam. Insista ca probabil visasem. I-am spus ca stiam diferenta dintre a te uita la mina in timp ce visezi sau pe cind esti treaz.

I-am spus,

"Acum cind ma uit la mina – imi aduc aminte ca acum citeva secunde nu era decit un ciot insingerat. Era prea real ca sa fi fost un vis. Eram sigur de asta. Intreg corpul imi fusese taiat in doua. Nu mai aveam picioare. Incercam sa-mi tin matele inauntru cu ciotul insingerat in timp ce cu mina dreapta imi cautam picioarele. Aveam inca mina dreapta. Fusese real. Cum putuse cineva sa ma puna la loc? Si cum m-ati gasit? Fusesem cam la 8 km in afara orasului intr-un cimp parasit. Cum m-a gasit salvarea? Fusesem intr-un lan de bumbac. Nu vad cum au putut sa ma gaseasca si sa ma repare ca si cum nimic nu se intimplase."

Mama insista in continuare ca nu se petrecuse nimic cu mine. Apoi mi-am adus aminte de masina. O avusesem de numai citeva luni. Era mindria si bucuria mea. Am alergat la usa si cind am deschis-o am vazut masina stind acolo pe strada, stralucea de curatenie asa cum era cind am cumparat-o – avea 3 ani vechime. Mama a remarcat cit de curata era. Nu ca stralucea. Sclipea! De parca ceara fusese amestecata cu praf de stele. M-am dus sa vad daca gasesc vreun semn care sa dovedeasca ca fusese in lanul de bumbac dupa ce avusesem accidentul. Nu avea nici o zgiriietura, nici o pata, nici macar un fir de praf pe ea. Am deschis capota dar pina si motorul stralucea de curatenie. Nu era urma de ulei sau mizerie. I-am spus mamei, “ASTA NU ESTE MASINA MEA! Imi cunosc masina, stiu ca nu am condus aceasta masina ieri."

Am vorbit cu mama vreo ora. In cele din urma am ajuns la concluzia ca fusesem intr-un accident rutier foarte grav. Credeam ca eram in luna octombrie. Mama mi-a zis ca eram in martie. Am dedus ca accidentul se petrecuse in octombrie si ca fusesem in coma pina in martie, timp in care m-au operat. Nimeni nu voia sa-mi aduca aminte de cele petrecute, voiau sa ma ajute sa ma concentrez la viitor. Este singura explicatie facea sens.

Am incercat sa vorbesc cu alti membri ai familiei si cu prieteni despre asa zisa coma. Toti negau ca as fi fost in vreun accident sau coma. Eram sigur ca-mi ascundeau adevarul. Mi se parea ca se simteau vinovati. Am aflat ca un prieten se sinucise chiar pe strada unde se petrecuse accidentul. Dar eu nu-mi aduceam aminte de nici un prieten. Mi-au spus cum il chema dar tot nu stiam de cine vorbeau. Am incercat sa aflu mai multe dar nu voiau sa-mi spuna nimic. Ei insasi voiau sa uite de cele intimplate si voiau sa termin cu intrebarile. Tuturor le parea bine ca nu-mi aduceam aminte de ultimele 5 luni. Dar asta ma facea si mai suspicios si eram sigur ca nu voiau sa-mi spuna adevarul.

M-am dus cu un membru al familiei si citiva prieteni la locul accidentului. Am gasit o urma de roata in groapa de pe marginea drumului. Se vedea ca lanul de bumbac fusese distrus dar nu vedeam nicaieri bucati din masina implicate in accident. Cineva mi-a spus ca prea mult persist in dorinta de a-i pacali.

In urmatoarele citeva saptamini mi-am mai amintit de niste lucruri. Am accidentat masina, si cind s-a oprit… fusesem taiat rau de tot de parbriz si de geamul spart. Am strigat la “Dumnezeu” sa ma ajute. Apoi am vazut ca eram afara din masina. Mi se parea ca sint gol, caci nu aveam haine pe mine. La inceput am crezut ca fusesem aruncat din masina si ca-mi imaginasem balta de singe din interior. Apoi ma gindeam cum ma voi duce acasa si cum sa le explic cind ma vor vedea gol. M-am uitat la masina si am vazut ca era complet distrusa. Am vazut cum aburii se ridicau din directia motorului. Era asa de contortionata ca nici nu-ti dadeai seama ca era o masina. Arata ca o minge minca. Am vazut o anvelopa care cazuse ca din cer, s-a lovit de pamint si s-a rostogolit mai departe. Apoi mi-a venit gindul ca poate cadavrul meu era inca in masina. Ceva mi-a spus sa ma duc sa vad dar nu m-am dus. Deja vazusem cum arata sin u voiam sa vad mai multe. Atunci mi-am dat seama ca murisem. Nu mai eram in corpul fizic. Dar chiar in clipa aceea, am auzit un zgomot. Era ca urletul si risetele unor animale. Ca niste hiene care rid. Le vedeam la distanta cum alergau spre mine. Am strigat la “Dumnezeu” sa ma ajute. Am inceput sa zbor in sus spre cer.

Abia atunci mi-am adus aminte ca fusesem acolo pentru un lucru anume. Il cautam pe prietenul meu care era de partea cealala a usii mortii. Nu reusise sa mearga la “Dumnezeu”. Ma dusesem acolo sa-l iau cu mine, sa-l duc la Dumnezeu si sa cer iertare pentru el. I-am spus acesei forte care ma ridicase sa ma lase jos ca sa ma lupt cu acele creaturi scirboase. Aveam de gind sa le lovesc ca sa pot sa-l iau pe prietenul meu cu mine. Trebuia sa-l iau pe prietenul meu de acolo inainte de a ma duce la “Dumnezeu” sa bat la usa raiului. Mi s-a spus sa ma potolesc si sa nu ma mai lupt. Am zis, "Nu ma duc nicaieri fara prietenul meu." O voce mi-a zis, "Prietenul tau este cu tine chiar acum cind vorbesti. Intoarce-te si vezi." M-am intors si am vazut ca-l duceam pe prietenul meu in spate. Am strigat victorie si am zburat in sus.

Zburam cam la un unghi de 45 grade pina cind am ajuns la o lumina. Era ca un spectacol de laser unde puteam vedea, simti, vedea, atinge, mirosi si gusta totul. Era minunat. Cind am ajuns la un anumit nivel… am zburat cu viteza inainte si m-am contopit cu lumina.

Aceasta este tot de ce mi-am adus aminte in 1978. Am spus tuturor ce voiau sa ma asculte ca fusesem cu racheta in cer. M-au intrebat cine era acel prieten dar eu habar nu aveam. Doar spuneam ca fusese prietenul meu. Cind ma intorsesem sa ma uit la el nu i-am vazut decit spatele. Nu i-am vazut fata dar i-am auzit vocea. Nu stiam cine era.

Luni intregi am vorbit despre cele traite. Cunostintele imi spuneau ca indiferent ce experienta am avut, reala sau nu, ea ma schimbase radical. Aveam o personalitate cu totul deosebita, cu toate ca eram in acelasi trup. Inca nu mi se povestise despre prietenul meu care murise. Habar nu aveam ca-si pusese capat zilelor singur. Era ca un mister pentru mine. Nimeni nu ma credea cind le spuneam ca fusesem intr-un accident rutier foarte mare, ca murisem si ca nu stiu cum, ma intorsesem din nou la viata. PINA CIND…

A venit anul 1988. Atunci am fost din nou intr-un accident minor din care cauza am fost transportat la spital cu salvarea. Din nou m-am trezit ca pierdusem 12 ore din viata, cind nu mi-am amintit nimic din ce s-a intimplat cu mine in acele ore. Nu stiam cum sau de ce ma aflam in spital. Doctorul a venit si mi-a spus ca mi se deschisese o rana mai veche. Si a inceput sa ma intrebe in legatura cu aceasta. Mi-a spus ca a descoperit ca in trecut mi se facuse o operatie extraordinara, ca nu mai vazuse asa ceva. Mi-a spus ca era ca si cum fusesem mutilat in interiorul corpului, apoi toate organele imi fusesera puse la loc dupa ce fusesera reparate cumva. Mi-a spus ca cicatricele ramase de la acea operatie apareau difierite de orice cicatrice normale pe care le are oricine care a avut o asemenea operatie. L-am intrebat daca acele rani pareau fi similare cumva cu ranile provocate in urma unui accident rutier in care masina s-ar fi rostogolit cu 200 km la ora. -- Mi-a spus ca era absolut ceva de o asa natura. I-am spus ca intotdeauna am simtit ca am avut un asemenea accident dar ca nimeni nu ma crezuse pina atunci. Doctorul m-a intrebat sa-i spun numele doctorului care m-a operat in trecut. I-am spus ca nu se poate. Deja sunasem toate spitalele din oras ca sa aflu acea informatie dar nimeni nu stia despre ce vorbeam. Era ca si cum nu se intimplase niciodata. I-am spus doctorului ca el era prima persoana in viata mea care ma crezuse. M-a intrebat daca sint de acord sa arate lumii dosarul meu de spital, poate atunci ma vor crede.

I-am spus ca ma voi ruga pentru aceasta si sa vad ce-mi spun visele in aceasta privinta. Apoi i-am spus ca va putea arata acest dosar numai dupa anul 1999. Intii trebuia sa astept sa se implineasca o promisiune. Doctorul a fost descurajat, dar i-am spus ca trebuia sa-mi urmez instinctul si sa ramin credincios viziunilor si viselor ce-mi fusesera trimise.

Acum citeva luni -- am inceput sa-mi aduc aminte de ce se petrecuse in cele 12 ore pe care le pierdusem in anul 1978 si 1988. Si in anul 1988 am avut o traire LMV (Limita dintre Viata si Moarte) Doctorul care m-a readus la viata mi-a spus ca trecusem printr-o moarte clinica ce durase 26 minute. Mi-a spus ca singurul motiv pentru care se hotarise sa-mi puna masca de oxigen la gura a fost pentru ca ii cerusem sa faca aceasta in timp ce eram in afara trupului. Acum imi aduc aminte ca vorbisem cu el in timp ce eram afara din trup, si imi aduc aminte cum ma luptam sa intru din nou in trup.

De asemenea, acum cred si in reincarnare. Promisiunea ce mi s-a facut in timp ce am avut aceste doua LMV-uri a fost ca prietenul meu se va intrupa din nou. El s-a reincarnat din nou in alt trup. Am asteptat 21 de ani ca el sa creasca. Mi s-a cerut sa-i intind mina prieteniei din nou. Legatura dintre noi nu poate fi rupta de viata, sau moarte, de timp, sau spatiu sau materie. A fost si este o legatura de inima.

Sint atit de multe de spus in legatura cu aceasta traire de LMV si am inceput deja sa scriu toate detaliile de care imi amintesc. In timpul celor doua trairi mi s-a spus sa scriu absolut totul.

A fost greu sa relatati in cuvinte aceasta intimplare? DA Comunicarea dincolo de voalul de lumina s-a facut fara cuvinte. A fost un alt fel de limbaj care este greu de descris in cuvinte Uneori era pur si simplu ‘dincolo’ de cuvinte.

Ati avut simtamintul cum constienta vi se separa de trup?Da

Era auzul dvs. deosebit in vreun fel fata de auzul obisnuit de zi cu zi? Da. Am auzit o muzica minunata pe care nu o auzisem niciodata pina atunci si nici dupa aceea

Ati trecut printr-un tunel sau ceva asemanator care va imprejmuia? Da M-am unit cu lumina Ati vazut vreo lumina se asemana luminii de laser

Ati intilnit sau vazut alte fiinte? Da Doua fiinte ceresti le-am vazut in timpul LMV-ului din 1978. Una era de gen feminin cealalta, masculin. Erau ca doi prieteni pe care i-am recunoscut in timp ce eram in afara trupului. Am avut senzatia ca am trecut prin multe aventuri si am facut multe calatorii impreuna, acestea fiind de natura spirituala.

Ati avut experienta revederii tabloului vietii?Da Am cerut floricele de porumb in timp ce se petrecea aceasta revizie. Din aceasta inveti cum actiunile tale afecteaza viata celorlalti. Raspindesti unde de minie si ura… simti cum ele se imprastie in viata tuturor pe care ii atinge.

Ati vazut sau auzit ceva cu privire la persoane sau evenimente care ar putea fi verificate in viitor? Da In timp ce ma aflam in afara trupului in anul 1988 ... am vorbit si am comunicat intr-un anumit fel cu un asistent de salvare care venise la locul accidentului. Ei renuntasera sa mai incerce sa ma aduca la viata. Cind m-am intors din calatoria spre lumina am strigat la el sa-si continue lucrul pentru ca totul nu se sfirsise inca. (Se dusese intr-o parte si fuma, in timp ce astepta masina politiei)

Ati avut vreun sentiment ca timpul sau spatiul era schimbat in vreun fel? Da In anul 1988 -- am vazut un voal care dadea impresia ca acolo era apa . Cind am trecut prin ea – am calatorit printr-o dimensiune ce avea un nivel de vibratie diferit de cel obisnuit. Intelegerea si inteligenta erau diferite.

Vi s-au facut cunoscute evenimente din viitor? Da Mi s-au aratat lucruri din propriul meu viitor. Inca nu-mi aduc aminte de evenimente glabale. Dar simt ca aceste informatii mi-au fost impartasite in timp ce eram acolo.

Vi s-a schimbat credinta sau felul in care practicati religia in urma acestei experiente? Dupa LMV-ul din 1988 -- am fost foarte fericit. Fusesem in depresie si suferisem de vinovatie deoarece nu-mi traisem viata pe deplin. Dupa aceea am imbratisat viata cu o speranta reinnoita.

Ati impartasit experienta avuta cu altii? Da In 1988, au fost mai multi martori. Toti mi-au spus ca dupa aceea ma schimbasem cumva. (Au vazut trupul meu neinsufletit si cum m-am reintors in trup.) Toti imi spuneau sa-mi scriu experientele. Le-am promis ca voi face acest lucru deoarece ‘persoanele’ din vis mi-au spus sa fac aceasta.

Cum v-ati simtit dupa trairea respectiva? Bucurie, armonie, veselie si pace.

Care a fost partea cea mai buna si partea cea mai rea din aceasta experienta? Partea cea buna a fost ca am impartasit cele invatate cu ceilalti. Partea cea rea a fost dubiul si necredinta celorlalti in cele ce le-am povestit.

Mai vreti sa adaugati ceva in privinta acestei intimplari? Mai sint multe de spus si am inceput sa scriu despre aceasta experienta. Este enorm de mult de spus, este ca si cum ai incerca sa faci un elefant sa intre pe usa principala a unei case. Este greu de facut pentru ca nu se potriveste la marime (traducerea cunoasterii spirituale intr-un limbaj pamintesc.)